Dar "au trecut ani si viata s-a schimbat". Mai precis, au trecut 9 ani de cand am fost la concertul Vama Veche in cetatea din Targu-Mures cu colegele mele de facultate ardelence. Pe atunci Tudor Chirila era rebel, tanar, era la inceput, blugii tociti de pe el erau chiar blugi tociti de la prea multa purtare.
Canta pe scena cu sticla de votca in mana ("si o bea-u!") si nu transmitea ca acum blazare, plictis si... meserie. Nu ca nu mi-a placut in seara asta cum a cantat. Mi-a placut, dar l-am cautat in zadar pe artistul si boemul Tudor. L-am zarit de mana cu simpatica Andreea Raicu pe vipul Tudor Chirila, iar pe scena era proiectia lui, un ins inca dragut si cu o voce nitel obosita care isi facea meseria de cantaret.
Mi-e dor de concertul ala din '99 din Mures cand, la final, doream sa luam cu asalt gara si sa deturnam toate trenurile, inclusiv marfarele, catre Mangalia. Apoi am fi alergat catre Vama Veche, ne-am fi smuls hainele de pe noi si ne-am fi aruncat goi in mare.
Era august, 1999, Targu Mures, Vama Veche, Tudor Chirila. Dar, dupa cum a zis si el in seara asta, inainte de a canta piesa Undeva in Vama, locul Vama Veche nu mai exista. Si nici acel Tudor Chirila, sufocat azi de marketingul, PR-ul si awareness-ul din jurul Vamii - albumul, trupa, statiunea, EL! Undeva, era Vama...
Un mic articol pe Ziare.com, despre plajele noastre salbatice: "In ultimii ani, Marea Neagra a invatat paradoxul romanesc: statiunile vechi sunt pline ochi, aceasta in conditiile in care un numar tot mai mare de romani merg la bulgari, turci sau greci. Tot pline devin si locuri pana nu demult accesibile celor care cautau liniste pe plaja, precum Vama Veche, salvata atat de des, incat a fost ucisa, ori 2 Mai." Continuarea, aici.
Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez Vroiam sa`ti revad calul alb Mi`ai promis ca`l voi calari candva Si acum cand in sfarsit as fi putut Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume, Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos Oamenii n`au timp sa fie viteji Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut
Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare Ai plecat... si nu m`ai lamurit
In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult, Venea zmeul si trebuia va luptati Si toti oamenii fac aceleasi lucruri Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si privesc in gol Apoi se trezesc ca din vis Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici, Fat-Frumos
Am fi putut fi singuri Fat-Frumos Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele, Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos Dar eram sigur ca voi calatori Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici Spuneai sa inconjuram pamantul Si sa raspandim binele in lume Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele N`ai apucat!
De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce? M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini Nu stiu drumul spre castel Si acasa doare De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce? Treci incoace sa lupti, Sa m`ajuti sa castig Nu mai stiu sa iubesc Fara tine mi`e frig
Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele? Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil M`ai lasat cu ochii`n soare Vreau sa fac tot ce faceai tu, Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos Si sa`i invat si pe altii Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos? Trebuia sa plecam impreuna la drum Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos? Ei bine, afla ca sunt singur!
De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce? M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini Nu stiu drumul spre castel Si acasa doare
Sunt singur si tu nu esti aici Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri Cu care ma vad miercurea la mall Si care canta cantece despr bere Si nici macar nu`si mai amintesc de tine Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana Dar ca de tine nu`si aduc aminte Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam, Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie Sa ne spui despre sacrificiu Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos Pentru ca eu n`o pot face in locul tau Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos
Ai plecat ca un las, Fat-Frumos Si nu ne`ai invatat nimic Ai fi putut macar sa`mi spui Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos, Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?
Te urasc Fat-Frumos, Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos Si nici zmeul nu mai e printre noi Asa as fi fost sigur ca ai existat Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau
Mi-a placut mai mult anul asta la Liberty Parade, pentru ca muzica a fost mult mai misto, pana pe la 4 dimineata cand au schimbat stilul si lumea a inceput sa se rareasca. Ca atmosfera, lume de toate felurile, ca oriunde cand accesul e moka, dar evenimentul misto.
Ca si anul trecut, minusul au fost budele: vreo 14 (!!) pentru circa 10.000 de oameni. Noroc pentru noi, baietii, cu gardurile de langa ele, transformate ad-hoc in pisoare... Oricum, jenant sa vinzi in draci beri si sucuri la atatia oameni si sa nu pui WC-uri.
Vineri dimineata am plecat spre mare cu intentia precisa de a merge pentru jumtate de zi la Gura Portitei. Tot auzisem de acest loc, tot vazusem poze, dar... nu ajunsesem. Train-uit de o colega care mi-a explicat cum se ajunge acolo, basicaly prin stuf, zeci de kilometri, am cotit la stanga, la Cernavoda, in directia Navodari. Am trecut de Corbu si, ajuns la Vadu, am apelat la un localnic pentru a afla daca drumul prin stuf e cu adevarat practicabil.
Si bine am facut pentru ca am aflat ca riscam sa raman cu masina prin coclauri. M-a sfatuit sa merg pana la Istria, iar de acolo sa merg spre Canalul 5 unde urma sa gasesc localnici care sa ma treaca cu barca spre Gura Portitei. Zis si facut, ajung la Istria, trec de drumul care duce la cetate - aflata din pacate la 7 kilometri de sosea (nu puteau sa o faca mai aproape?) si fac dreapta spre Canalul 5, pe un drum negru. Adica drum de tara. Care drum dupa circa 3 kilometri se termina. Si ma trezesc in mijlocul campului, cu buruieni in jur si fara perspectiva continuarii traseului.
Buuun. Revin la marginea satului si aflu de la niste localnici ca exista de fapt un alt drum, foarte lung, 30 de kilometri, tot negru, complicat cu facut dreapta, apoi stanga, apoi mers pe sub un pod etc. etc.
Eram pe punctul de a renunta cand, cu harta in mana, iau o decizie inteleapta: sa merg pe drumul principal, apoi sa carmesc catre Jurilovca. De acolo, distanta pe lac pana la Gura Portitei parea foarte mica, deci ar fi trebuit sa gasesc ceva barci care sa traverseze apa cu mine.
Ajuns acolo am aflat ca exista mai multe variante de traversare: cu un vaporas "de stat", 50 de lei dus-intors, plecare din 3 in 3 ore, o ora jumate drumul. Sau, 15 minute de mers cu "o rapida", o barcuta cu motor a localnicilor, la pret negociabil. Am reusit cu greu sa scot un pret de 1 milion de persoana, dus-intors, dar calatoria pe Lacul Sinoe face toti banii.
Aveam impresia ca sunt pe mare, aflat in mijlocul lacului pentru ca mai ca nu se vedeau tarmurile de jur imprejur.
Surpriza a fost insa Gura Portitei. Locul arata exact ca o insula exotica, avand aspect de delta intr-o parte, cu canele, vegetatie de tot felul, o cascada improvizata, barci si hidrobiciclete... iar de cealalta parte plaje cu nisip alb, fin, foarte curate. Cu o apa bleumarin si o lumina ciudata, alba si... diferita de cea din Vama, de exemplu.
Langa plaja sunt casute din lemn, ce pot fi inchiriate la doar 10 euro pe noapte in afara sezonului si 15 in rest. Tot langa plaja sunt terenuri de sport, ba chiar aparate de fitness. Pe cele doua plaje ale complexului turistic nu se poate face nudism, insa imediat dupa acestea, inspre est, pe plaja de 7 kilometri lungime care duce la ecluza dintre mare si lac, se poate sta la soare fara grija de a fi deranjat de cineva. Ici, colo se mai vede pe plaja aceasta cate un cort, tare razlet, semn ca oamenii care au campat vor liniste si izolare.
Cam asta a fost Gura Portitei unde imi doresc sa revin pentru mai multe zile de reincarcat bateriile. Pozele sunt mai mult decat elocvente. Stiti deja, click pe ele pentru a le mari.