Experienţa Pădurea Spînzuraţilor, alături de Liviu Ciulei

Am avut privilegiul să vizionez Pădurea Spînzuraţilor, realizat de către Liviu Ciulei, luni seara, la Noul Cinematograf al Regizorului Român, în prezenţa regizorului, într-o sală Horia Bernea arhi-plină de tineri, nu de bătrâni nostalgici cum s-ar fi aşteptat mulţi. O surpriză la care mă aşteptam, de data asta, a fost prezenţa lui Victor Rebengiuc care a vorbit puţin de alegerea sa în rolul lui Apostol Bologa. În opinia mea, acest rol, precum şi cel din Moromeţii, reprezintă vârfurile absolute ale lui Victor Rebengiuc - ştiu că nu fac o afirmaţie originală, însă cred la rându-mi în aceasta.

Filmul, văzut după nişte ani de la prima mea vizionare, şi de la vreo 11 de la ultima lectură a romanului rebreanian, rămâne la fel de puternic şi de tensionat. Cu subiectul bine ştiut a fost mai uşor şi mai plăcut să mă concentrez pe detalii, pe tehnici de realizare, pe umbre şi lumini care au fost personaje sui generis. De altfel, Liviu Ciulei a deplâns proasta calitate a proiecţiei de azi care a făcut să se piardă aproape jumătate din valoarea operei, în opinia sa.

La finalul proiecţiei, Liviu Ciulei a vorbit despre alegeri făcute în acest film, despre cum a salvat viaţa unui personaj din romanul lui Rebreanu, Muller, căruia i se pregătea/ sugera moartea în carte şi care fuge dezgolit către libertate în film, despre rolul său, căci, să nu uităm, rolul lui Klapka E jucat de către Ciulei.

Am re-văzut astă seara nişte actori minunaţi, un Rebengiuc puternic la început de carieră (nu un T0, dar tot început), un Caramitru care a jucat exemplar, chiar şi un Toma Caragiu cu un rol de câteva minute dar primit cu simpatie de public (da, s-a simţit pentru că s-a rîs şi s-a oftat în acelaşi timp)...

A fost o seară experienţă, nu una eveniment, şi îi mulţumesc colegului meu Mihai Fulger pentru că l-a adus cu acest film pe Liviu Ciulei. Şi pe Victor Rebengiuc care a plecat în grabă la repetiţii (energia tinereţii, deh), fără a asista la proiecţie.



Foto: film.fourhooks.com