sâmbătă, 8 martie 2008

Mogosoaia, my love


Mogosoaia e un apendice sanatos al Bucurestiului, un colt de codru valah, o bucata de istorie bine conservata, o oaza altfel, o heterotopie la doar 20 de minute de casa mea. Alt taram, unul minunat, linistit, cu un aer incredibil si cu o frumusete rece tranmisa de palatul brancovenesc.

Ma bucur sa vad ca instalatiile de arta contemporana din curtea palatului au fost pastrate, iar cand bate vantul clopoteii extensii ale creatiilor artistice canta minunat...
O prima iesire spre insanatosire, pe un soare caldut...

vineri, 7 martie 2008

Doctorii, acesti macelari ai vietilor noastre sau Sexul meu, camp de lupta in Bosnia

Nu, nu toti. De la bun inceput subliniez: nu toti sunt macelari. Insa cu siguranta stimabilii care m-au taiat pe mine, da. Pana azi eram un biet paranoic care se vaita de diverse sechele post-operatorii si caruia i se parea ca niste ceva-uri nu merg ok. Azi am mers la un alt doctor, profesor si chirurg cu vasta experienta care s-a luat cu mainile de cap. Cum sa va zic... Este o piesa de teatru a lui Matei Visniec, s-a jucat la Teatrul Foarte Mic, Sexul femeii - camp de lupta in Bosnia.
Puneti la masculin si dati sens propriu titlului nou rezultat: o taietura laterala care nu s-a inchis si dadea in necroza din cauza firelor, edem, o alta infectie in alta zone, fire care atarna aiurea, in alta zona, deci adio priza intre piele si tesutul principal... SI ALTELE.
Acum stau si ma rog ca rana deschisa - unde ar fi trebuit sa fie o banala cusatura reusita, cea din exterior, sa se vindece si sa nu dea in altele si imi pun toata speranta in medicul la care am mers azi.
Ma distrez in continuare cu gheata (ma ingrijoreaza ca nu mai simt nimic neplacut - cred ca am ucis cu atata rece ceva "senzori"), cu pastile, cu betadina, cu musetel... cu pizda ma-sii. Scuzati limbajul, dar psihicul meu e labil spre debil lately.
Iubesc medicii de la urgenta din Romania (vezi ce am scris anterior de Urgenta si Panduri). V-as impusca pe toti (cei prin care am trecut eu).

Cele mai frumoase injectii in unica (?) cladire 100% art nouveau din Bucuresti


Scriam mai demult despre o comoara aflata pe strada Dionisie Lupu: o casa veche cu usa art nouveau. Apoi notam tot aici despre cladirea superba a Muzeului Enescu - Palatul Cantacuzino, unde abunda elementele art nouveau in dantela de fier a ornamentelor constructiei.

Iata ca boala m-a facut sa ajung la un spital aflat tot pe Strada Dionisie Lupu, unde am copilarit. Nu intrasem in curtea lui niciodata, iar gardul inalt din caramida nu ma lasa sa vad ce e in interior. Ei bine, cladirea este superba, 100% art nouveau: usa din fier forjat, cu geamuri-romburi, cu margini din metal cu broboane - tipice art nouveau; tavane sculptate, mozaic si balustrade, usi interioare... o bijuterie ascunsa si greu accesibila - nu e un spital oarecare. Am facut cateva poze, strict pe elemente de cladire pentru ca altfel este interzis.



Am descoperit comoara in timpul injectiilor pe care a trebuit sa le fac dupa operatie - cele mai placute intepaturi vreodata suportate. Mergeam cu bucurie la spital, stiind ca voi vedea ceva extraordinar...