Calea Moșilor veche este plină de clădiri aflate în ruină și de terenuri virane rezultate în urma prăbușirii caselor. Din păcate, nu cred că se mai poate salva mare lucru, decât prin dărâmare radicală și reconstrucție de la zero a clădiilor care au o valoare de patrimoniu, precum Hanul Solacolu, o ruină și focar de infecție.
Azi a picat o clădire, în apropierea intersecției cu Hristo Botev, ceea ce a dus la blocarea circulației pe un sens. Dimineață, picaseră bucăți mari din cornișa unui bloc alăturat, iar trotuarul era deja blocat cu o bandă din plastic.
Am fost acum câteva ore să fac niște fotografii și am surprins nu doar ruina casei prăbușite, nelocuită de mai mulți ani, disputată ca atâtea altele de mai mulți proprietari - câștigătorul scapă iată de stresul eliberării terenului. Am fotografiat și clădirile vecine: una cu bulină roșie, alta vizavi care nu mai are nevoie de bulină pentru că dezastrul iminent e clar. Diagonal se poate vedea scheletul altei construcții, moarte latentă pentru pietoni, fără a fi nevoie de cutremur.
Vezi imaginile cu clădirea prăbușită și casele vecine în articolul publicat de colegii mei de la HotNews.
marți, 6 aprilie 2010
duminică, 4 aprilie 2010
Prima zi de Paşte la Mănăstirea Comana (FOTO)
În prima zi de Paşte am ieşit din Bucureşti pentru a gusta primăvara în aer liber, în apropierea Capitalei. Am ales un loc tihnit, uşor accesibil, la jumătate de oră de oraş: Mănăstirea Comana. Am orbecăit puţin, însă cu ajutorul localnicilor ne-am descurcat şi am ajuns uşor la destinaţie.
După ce am părăsit drumul către Giurgiu, am urmat o şosea şvaiţer demnă de off road, nişte kilometri. Cu grijă şi cu treapta a doua, slalomând printre cratere, se ajunge la Mănăstirea Comana. Lângă aceasta e şi un parc, precum şi Delta Neajlovului, însă la niciuna dintre aceste atracţii ale zonei nu am ajuns azi.
Tot ce am dorit şi am şi făcut a fost să avem o duminică liniştită, fără alergături, am intrat în biserica mănăstirii pentru o vreme, în muzeul aşezării aflat într-un beci cu aer rece şi umed, apoi am petrecut după-amiaza lângă Neajlov şi am făcut mai multe fotografii.
Recomand Comana pentru o evadare scurtă din oraş, uşor accesibilă. Se poate ajunge şi cu trenul din câte am văzut, iar gara e lângă mănăstire.
După ce am părăsit drumul către Giurgiu, am urmat o şosea şvaiţer demnă de off road, nişte kilometri. Cu grijă şi cu treapta a doua, slalomând printre cratere, se ajunge la Mănăstirea Comana. Lângă aceasta e şi un parc, precum şi Delta Neajlovului, însă la niciuna dintre aceste atracţii ale zonei nu am ajuns azi.
Tot ce am dorit şi am şi făcut a fost să avem o duminică liniştită, fără alergături, am intrat în biserica mănăstirii pentru o vreme, în muzeul aşezării aflat într-un beci cu aer rece şi umed, apoi am petrecut după-amiaza lângă Neajlov şi am făcut mai multe fotografii.
Recomand Comana pentru o evadare scurtă din oraş, uşor accesibilă. Se poate ajunge şi cu trenul din câte am văzut, iar gara e lângă mănăstire.
Etichete:
Cultura
Abonați-vă la:
Postări (Atom)