Catre Vama Veche prin desert, pe drumuri negre, via Adamclisi

Nu ma potolesc. Da deloc. Sambata iar am luat-o aiurea pe coclaurile patriei, pe drumuri putin batute. Desi nu era'n grafic. Dimineata pe la 5 am plecat spre mare, directia Vama Veche. Pe ultimii kilometri de autostrada, am prins blocaj si am hotarat, cu harta in mana, sa o apuc pe alte drumuri pentru a nu merge in coloana de la Cernavoda la Vama. Asa ca la terminarea autostrazii am facut stanga spre Rasova, in ideea de a iesi direct la Mangalia pe drumurile Dobrogei. Primii kilometri au fost o placere: sosea pustie, drum bine asfaltat, peisaj misto. Prin Rasova au inceput suprizele. Drumul spre Pestera era distrus, iar cel catre Ioan Corvin avea o bucata cu criblura. Insa era bine tasata si dupa cativa kilometri prin padure am iesit la un drum cu asfalt.


Ajuns la Adamclisi, am hotarat sa opresc sa vizitez frumosul monument despre care doar citisem prin cartile de istorie - asta dupa ce fotografiasem intr-un sat o mica moschee.


Au umat apoi Deleni si Cobadin, apoi Topraisar. Am trecut prin sate pustii, tutunul era uscat direct pe asfaltul soselei - chestie pe care o vazusem anul trecut tot in Dobrogea cand am trecut Dunarea cu bacul la Calarasi. Peisajele erau stranii, pustiu, desert, multa uscaciune.


Dupa cativa kilometri pe drumul european Constanta - Negru Voda, la Amzacea a trebuit sa fac stanga spre Pecineaga. Insa surpriza: drumul era negru, dupa vorba localnicilor, adica era complet distrus. Satenii au insa o solutie: un drum paralel cu o padure, trecut recent cu lama buldozerului, de 'doar' 12 km lungime... Oricum, am putut circula cu 60 km la ora intr-o pustietate deplina. Culturile de floarea soarelui erau parjolite, iar canalul de irigatii intalnit era fara apa. Pamantul uscat deja devenise praf/ nisip, semn ca delasarea oamenilor si abandonul Celui de sus lucreaza la o noua Sahara, in Dobrogea. Ajuns la Pecineaga, alta surpriza. De fapt, doua. Una a oamenilor care, adunati la carciuma satului, ma priveau ca pe un extraterestru, localitatea fiind oarecum izolata (si) din cauza dumurilor proaste. A doua, a mea, atunci cand am aflat ca alt drum de pe harta lipsea din realitate. Legatura dintre Pecineaga si Mangalia nu mai exista, fiind drum negru, fara backup prin padure sau prin alta parte... Din fericire, exista un drum asfaltat care facea legatura intre Pecineaga si 23 August, iar de acolo am ajuns lejer la Vama... Am facut in total 5 ore, de la Bucuresti la Vama, insa a meritat. Drumurile proaste erau bune, fie ele cu criblura sau de pamant, iar aventura a facut toti banii - s-a cam dus un rezervor de motorina...