Dupa indelungi amanari, mi-am dus prietenii intr-un loc paradisiac. Greu de crezut, insa mai putem vorbi de spatii edenice in Bucurestiul de azi.
Un astfel de spatiu - o heterotopie - este Martisorul lui Arghezi. Nu-l mai vazusem din 1998, spatiul incremenise in nemurirea sa, iar singurele urme de schimbare erau siluetele vilelor care impresurau mosia din toate partile.
Am stat mai bine de o ora in curte, inecati in verdeata si am ascultat linistea livezii. Din cand in cand, tacerea era rupta de suieratul unei masini care trecea pe Calea Vacaresti.
O doamna pe la 70 de ani, curatorul muzeului Arghezi, ne-a smuls din visare si ne-a invitat sa vizitam casa artistului. In prezent, cladirea este in renovare si se pot vizita doar cateva incaperi. Cea mai frumoasa este camaruta cu jucariile copiilor, un spatiu liliputan, cu tavanul lasat, care are ca piesa de rezistenta un patut incarcat cu papusi de tot felul.
Tipografia nu se poate vizita intrucat este incarcata cu mobile roase de carii, puse la afumat. Si se pare ca micile vietati sunt greu de ucis pentru ca au iesit cu bine din mai multe sarje cu sprai letal.
Singurul regret este ca Mitzura Arghezi nu permite vizitatorilor sa faca poze in casa. Mi-ar fi placut sa imortalizez camera copiilor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu