FOTOREPORTAJ Mănăstirea fortificată Mărcuţa şi Biserica Fundenii Doamnei Colentina

Am reluat explorările urbane duminicale prin Bucureşti. Mi se pare extraordinar ca la 32 de ani, dintre care vreo 10 pasional legaţi de acest oraş, pot face încă descoperiri ale unor colţuri de demult, am încă de văzut spaţii altfel, într-un Bucureşti atât de hulit de ignoranţi, pentru a nu îi numi proşti de-a dreptul, pe aceia care cârâie: "nu ai ce face în Bucureşti, e murdar, plin de ruine, ce e de văzut?". Scuze pentru acest moment.

Ei bine, duminica aceasta mi-am strâns câţiva prieteni şi am mers să descoperim împreună două spaţii foarte vechi: Mănăstirea fortificată Mărcuţa şi Biserica Fundenii Doamnei Colentina. Prima escală a fost la mănăstire. Strada Biserica Mărcuţa (de ce nu "mănăstirea"?) porneşte sinuos din Şoseaua Pantelimon şi opreşte brusc în faţa unei biserici noi. Lângă ea, un gard metalic zdrenţuit îşi rânjeşte colţii de sus ai plasei metalice spre trecătoriii curioşi să vadă ce e dincolo de el. Nimic interesant de altfel, doar un maidan cu materiale de construcţii aruncate anapoda.

În spatele noii Biserici Mărcuţa stă pitită Istoria. Una bătrână, de vreme ce biserica veche are elemente ce datează din secolul al XVI-lea, fiind întrecută ca vârstă doar de Biserica Sfântul Anton de lângă Curtea Veche din Bucureşti - această biserică reprezintă cea mai veche construcţie funcţională din Capitală, cu elemente ce datează de pe la jumătatea anilor 1500.

Însă Biserica Mărcuţa, cea bătrână, nu se lasă descoperită cu una cu două. Întâi trecem de un prim zid de apărare pe la baza unui turn venerabil, al cărui etaj e prăbuşit. Ni se arată un turn scobit ca un dinte ros de carii, apoi păşim într-o curte cu chilii scunde lipite de acest prim zid.

În fine, trecem pe sub un al doilea turn, mult mai impunător, şi abia acum zărim mica Biserica Mărcuţa, cea care a traversat 400 de ani de istorie. Citez de pe site-ul crestinortodox.ro pentru a afla un scurt istoric al aşezământului: "biserica a fost zidită de Dan mare logofăt, în anul 1587, în timpul Domnului Mihnea al II-lea Turcitul, lângă un izvor tămăduitor, aflat pe malul Colentinei în afara zidurilor actualei mănăstiri. Poartă hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Numele de Mărcuţa i s-a dat mai târziu, de la strănepoată de fiică a lui Dan logofăt, Vişana (zisă Mărcuţa) fiica lui Marco Armaşul, care văzând că mănăstirea este la lipsă şi la sărăcie şi nu o poate chivernisi o închină Mitropoliei, la data de 15 decembrie 1679."

Alexandru Ipsilanti se implică la rândul său în renovarea mănăstirii şi o întăreşte cu un zid înalt de 7 metri. În Mănăstirea Mărcuţa a funcţionat un spital, iar vreme de 100 de ani, până prin 1925, un aşezământ de nebuni. Şi ne amintim că Mihai Eminescu a petrecut o perioadă la Mărcuţa, căci pe la 1888 aici funcţiona sanatoriul amintit anterior.

Îţi recomand să faci o vizită la Mărcuţa şi pentru cimitirul care coboară abrupt către gârla Colentinei, pentru că are un aer de Bellu prin mormintele vechi, printre care se zăresc şi monumente funerare interesante. Iar unele cruci de pe la 1920 au mesaje înduioşătoare, scrise într-o altfel de limbă română, demnă, corectă şi cumva nobilă.

Şi cred că îţi va plăcea şi biserica veche, mică, chiar neaşteptat de mică pentru o mănăstire - totuşi lărgită în două rânduri de-a lungul vieţii sale.

Ultima escală de duminică a fost la o altă biserică din apropiere, pe Şoseaua Fundeni. Este vorba de Fundenii Doamnei, de prin secolul al XVII-lea, unică în Bucureşti prin motivele aplicate pe exterior. Priveşte fotografiile şi ai să observi atât picturi şterse de vreme, cât şi basoreliefuri inedite, cu motive florale, animale, dar şi imaginea unei biserici. Biserica Fundenii Doamnei poartă hramul Sfântul Eftimie cel Mare şi a fost ctitorită de către Spatărul Mihail Cantacuzino, la 1699.

Galerie foto Mănăstirea Mărcuţa şi la Biserica Fundenii Domanei Colentina

dublu click pe foto pentru acces în galerie