marți, 14 decembrie 2010

De ce am omorât Crăciunul?

Doar mie mi se pare că nimeni nu se mai bucură de Crăciun şi de perioada asta de sărbători religioase şi laice? E jumătatea lunii decembrie şi nu am auzit pe nimeni să vorbească de aranjarea bradului care de multă vreme se făcea puţin după începutul ultimei luni a anului. Lumea nu pare să mai fie interesată nici măcar de sinecdoca de brad, crenguţa, care aducea mirosul de răşină în casă şi amintea în permanenţă de iarnă şi de sărbători:

Dar vâsc, mai ia cineva anul ăsta? Sau eterna scuza "las' să treacă criza" va omorî şi acest obicei?
Ce zici de cadouri? Fireşte, dacă nu am cumpărat brad, am scuza că nu am sub ce să le pun şi atunci la ce bun să mai arunc banii pe ele? În plus, e şi criză, dacă nu ştiai. Deci alt motiv să nu facem cadouri. Tot criza se pare că ne va ţine acasă de Revelion. Motiv de tragedie supremă pentru mulţi români.

Ce vreau sa scriu aici e că nu avem nicio scuză pentru a înceta să ne bucurăm de această lună atât de specială. Nu, nu e nevoie de bani din abundenţă pentru a face nişte cadouri simbolice, însă alese cu grijă: o carte la reduceri de exemplu ori chiar dintr-un anticariat, un borcan de dulceaţă ori o pungă cu turtă dulce.
Ne putem bucura de sărbători stând cu prietenii şi cu familia şi realizând cât de norocoşi suntem că-i avem alături.

Apoi, legat de Bucureşti, nimeni nu a scris pe undeva cât de fain arată străzile anul acesta. Lumea e oarbă? Eu sunt chiar impresionat de bulevardul Elisabeta care e superb, de Kiseleff, de Piaţa Charles de Gaulles... Şi am numit strict zonele cele mai reuşite ca iluminare de sărbători. Abia aştept să ajung la un patinoar, şi am de unde alege, alături de prieteni, într-una din serile de weekend, alt motiv de bucurie pe timp de iarnă.

Criza o fi treabă serioasă, dar nu trebuie să ucidă Crăciunul din noi.

Am scris acest post şi pentru că azi mi-am dat seama e 14 decembrie şi nu luasem nici vâsc, nici crenguţe de brad, nici o coroniţă ca în fiecare an. Seara am ajuns la Piaţa Domenii şi am cumpărat cele necesare, vezi foto.

Foto: Ovidiu Drăghia

5 comentarii:

Larisa spunea...

Copii sunt cei care sufera cel mai mult in conditiile astea. Parintii cumpara cadouri in graba si in ideea de a le "umple timpul", iar Craciunul in familie devine pentru ei doar craciunul in fata PS3 incercand noul joc. In copilaria mea, in perioada asta invatam rolul pentru serbare, alergam la geam in fiecare dimineata sa vad daca a mai nins si visam la Mos Craciun!

Roxana Grunberg spunea...

Eu nu cred ca am omorat Craciunul ... doar cred ca au trecut anii peste noi, iar noi, adultii nu mai traim aceste sarbatori la intensitatea cu care le traiam atunci cand eram copii.
Eu cred ca fiecare dintre noi pastreaza in suflet Craciunul copilariei si nicio criza nu ni-l va sterge din suflet si amintire.
Sunt de acord cu faptul ca nici parintii nu mai ”au chef” sa ii faca pe copiii lor sa se bucure de Craciun, de magia momentul in care descopera darurile sub brad aduse de Mos, de povestile cu Mos Craciun, nu mai au rabdare sa-i invete ”Iarna pe ulita” sau colinde romanesti. Iar pentru asta nu putem da vina pe criza. Mai degraba pe o criza a identitatii personale: faptul ca nu mai stim de unde sa reinnodam firul, de cand am incetat sa avem ca reper valori autentice.
Imi amintesc si acum fiecare Ajun al copilariei si credeti-ma ca imi simt si acum bataile inimii de copil atunci cand stiam ca trebuie sa apara Mosul.
Craciunul exista daca noi il facem sa existe. De vreo 10 zile, eu si baietelul meu de 4 luni ascultam colinde romanesti, le fredonam impreuna (fiecare pe limba lui), citim povesti cu Mos Craciun, invatam semnificatia Craciunului, privim pe geam zapada. Am cumparat decoratiuni specifice si de abia astept sa imi transform casa intr-un loc in care Mosului i-ar face placere sa zaboveasca un pic.
Eu nu cred ca am omorat Craciunul ...depinde de noi cum il traim.

cineva93 spunea...

desi se agata de un subiect complex si controversat de-a lungul istoriei si istoriilor, articolasul despre Craciun mi se pare simplut, simplist, superficial :(

Craciunul exista ... trebuie doar sa-l vedem, sa-l simtim si sa-l intelegem ... iar asta depinde de fiecare, asa cum bine remarca Roxana.


in locul acestor randuri profanatoare la adresa celor care respecta si iubesc Craciunul (kiar daca nu se lauda cu asta) as fi citit cu drag o poveste cu si despre Craciun :)

Ovidiu Draghia spunea...

cateodata draga Cineva scriem si gandim lucruri asa mai simple, nu cred ca blogul care e prin definitie personal trebuie sa musteasca doar de "filozofisme". textul nu a fost scris cu scop de emfaza, ci etaleaza simplu o realitate pe care EU o percep astfel. atat

cineva93 spunea...

pai aaa nu era vorba de filosofisme ... era vorba despre a te uita in jur un pic mai mult si mai departe ... inainte de a trage concluzii generale