Romania, tara in care ai voie sa crapi gratis

M-a revoltat si scarbit in egala masura stirea cu tanara omorata pe trecerea de pietoni de pe Kiseleff. Politia dirija traficul ca de, doar la asta e utila, coloana premierului, dotata cu ambulanta, se pare ca a trecut lejer prin zona, iar ambulanta SMURD pentru tanara care agoniza in balta ei de sange a venit abia la 20 de minute dupa accident. In conditiile in care la 5 minute sunt doua spitale!!!



Stiti ce doare cel mai tare in stire? Nu ca a murit un om, hai sa fim un pic egoisti acum. DAR, putea fi oricare dintre noi acolo in locul ei. Asta e revoltator! Poti muri cu zile intr-o capitala asa zis europeana pentru ca sistemul sanitar e de cacat, pentru ca nimanui nu-i pasa, pentru ca spitalele sunt niste celule impotente cand vine vorba de acordat primul ajutor unui om aflat intr-o stare critica.

Ma gandesc din nou la mine cum m-am plimbat intre trei spitale intr-o stare critica. Urgenta din Floreasca a dat forward, Panduri a refuzat sa cheme medicul de acasa, desi era obligatoriu!, iar la Sf. Ioan am fost operat tarziu, in scarba, iar macelarul Alexandrescu ii repeta nervos mamei ca a stat in operatie doua ore. Asa si?! Asta ii e meseria, sa o schimbe sau sa-si taie venele daca nu ii place... Vad tot mai clar Quebecul si e pacat...

IDEE: Puneti naibii semafoare cu buton pentru pietoni la cele doua treceri peste Kiseleff, zona dintre Arcul de Triumf si Piata Presei Libere. Nu s-a prins nimeni ca pe aceste treceri de pietoni mor multi oameni?

Link catre filmuletul cu agonia victimei, aici.

Kafka, internat si el intr-un spital din Romania

Sa zicem ca va pune dracul sa va internati intr-un stabiliment din Romania.

1. Trebuie sa dati de doctorul care va opereaza, ceea ce nu e usor, pentru discutia preliminara si sa va spuna cand sa veniti pentru a fi internat. Medici(i) buni se gasesc greu.
2. Veniti in Ziua H pentru internare. Sfat: cat mai de dimineata, 6 este ideal. La spital exista un birou de calculatoare pe care il vom numi "Biroul cu calculator". Aici, dimineata, sunt cateva persoane, dar vor aparea mereu urgente si nesimtiti care se baga in fata (unii spun ca se interneaza pentru dializa, dar nimeni nu are tupeu sa le ceara rinichiul la control). Tuta de la calculator se misca in reluare, apar la7juma si colegele ei la alte calculatoare care insa raman inchise (ambiguitate voita).
3. Cu un bon de inregistrare mergeti la Camera de Garda. Stati la coada si aflati aici ca ati venit degeaba (desi asa scrie pe un avizier, asta e pasul urmator!).
4. Din nou la medicul care va va opera. Iar il cautati si-l asteptati pentru a va da un autograf si o parafa.
5. Camera de Garda reloaded. Coada. Acolo vi se face un favor ca va completeaza o fisa de prezentare care trebuia luata din alta parte.

- Veti trece cu un zambet superior pe langa Biroul cu calculator unde acum bolnavii se calca la propriu in picioare, nu se mai respecta nicio coada, se injura, se blesteama, se imping. Au venit (prea) tarziu.

6. Biroul de internari. Se cer aceleasi acte ca la Biroul cu calculator (adeverinta serviciu si adeverinta medic familie), plus noile bonusuri-hartii obtinute in spital
7. Prezentat la medicul care va opereaza. Cum adica daca trebuie iar cautat/ asteptat?
8. Mers la asistenta de salon cu niste hartii.
9. Mers la asistenta sefa a departamentului cu niste hartii.
10. Mers in salonul personal, dar totusi colectiv, primit un snop de hartiute.
11. Mers cu hartiutele la analize (sange, urina etc.).

La iesirea din spital, veti avea nu mai putin de 3 coduri de identificare pe foaia de externare: numar foaie internare, cod prezentare si numar dosar operatie...

Sa nu faceti ca mine: m-am dus sa ma internez singur, cu papornitele in carca, si am navetat pe scari patru etaje intre camera garda, birou cu calculator, birou internari etc etc etc de dracii m-au gasit! Ma rog, era si un lift fantoma care nu venea chemat fiind si care se si bloca frecvent.

Vama Veche, la picioarele mele, in patul de spital

Se mai duse o sesiune spitaliceasca, 2.0. Iar am admirat, dupa fix patru saptamani, tavanul unei sali de operatie, paralizat de la brau in jos, crucificat si intepat in maini de perfuzii. Iar am incercat timp de doua ore sa prind soapta medicilor si sa-mi traduc franturile de doctoreza, punand in ghivece putine cuvintele lor straine. Ghivece cu etichete gen: e grav, e ok etc... (doar in mintea mea, caci habar nu am ce vorbeau!)
In spital am citit iar Michael Cunningham, dupa Zile exemplare la Sf. Ioan, aici a urmat: O casa la capatul lumii. Chiar Spitalul Fundeni parea situat la capat de lume, seara se auzeau cucuvele, dinspre o aripa, iar din cealalta latraturi de caini...
Am descoperit apoi ca dupa o luna de chin mi-au secat resursele: nu mai puteam nici sa fiu vesel, nici sa cad in depresii. Aveam un zambet tamp, sters, o atitudine neutra. Incercam sa gandesc pozitiv, desi nu gandeam negativ - pentru ca nu gandeam nicicum - si am constatat in primele zile ca nu mai pot nici asta. Atat de tare m-a consumat luna post Sf. Ioan, atat am agonizat si atat am tras de mine sa ma inoculez rational cu optimisn, incat... am ajuns gol. Nici nu mai simteam, nici nu mai gandeam...
Imi revin insa incetul cu incetul. Probabil ca de data asta va fi ok, voi depasi primele saptamani cu tot cu scoaterea firelor si voi pasi apoi pe drumul ireversibil al vindecarii, al cicatrizarii inimii si operatiei pr-zise. Apoi voi incerca sa uit, sa sterg luna asta nenorocita din mine pentru a nu o duce in momentele de intimitate cand, sub spectrul ei negru, as putea sa ma blochez/ panichez...
Sa nu uit: am privit in toate zilele de spital, de dupa operatia asta, un mic tablou, cat o ilustrata, cu peisajul din Vama Veche, din zona pescarilor. Era, la marginea patului, la picioare, coltul meu de evadare din spital, de plonjare in apa marii, de zbenguiala pe nisip, ars de soare... Si nimeni nu (ma) banuia (de) nimic.

Taierea prin prejur

Well, omul cat traieste invata si, mai nou, cat traieste se opereaza. Ceea ce mi se va intampla de maine, cand ma voi interna la Fundeni pentru a fi supus unei operatii(uni) de infrumusetare peniana. I wish... Sper din tot sufletul sa fie ok de data asta, doctorul e ff bun, va opera ziua (noaptea se vede mai prost - probabil ca alalalt de la Sf. Ioan, Dr. (sic!) "Macelar" Alexandrescu - fugiti de el mancand pamantul! - nu vede pe timp noapte)...

Geamanul Hallipa* (recte io) merge deci la Fundeni si revine in glorie saptamana viitoare, aici, in mediul caldut si prietenos al blogosferei.
Joi (maine) se fac fix patru saptamani de la prima taiere. Ca idee.

* pentru neofiti: sunt geaman, iar daca nu sunteti fani ai mei si nu ati citit celelalte posturi, Hallipa trimite la personajele Hortensiei Papadat Bengescu, bolnavicioase (ati uitat, ca BACUL fu demult!)

Noul site Cotidianul: excelent!

Am accesat noul site Cotidianul si am fost placut impresionat. Ca design, este foarte atractiv, are etichete vizibile pentru toate categoriile si imagini mari care "vand" articolele. Desi homepageul are multa informatie, se navigheaza usor printre sectiuni si articole. Noul site aduce si o schimbare de abordare: actualizarea va fi permanenta/ imediata intamplarii unui eveniment si va completa versiunea print. Imi place si sectiunea ultima ora pe categorii - e un element de noutate la noi.

Ma paste o operatie 2.0

Miercuri merg la Fundeni unde voi fi consultat de un chirurg plastician. Mai mult ca sigur, e nevoie de o alta operatie si asta destul de urgent. Tratamentul cu medicamente pentru eliminarea edemului nu a dat rezultate, asa incat bisturiul ramane singura optiune pentru deplina vindecare. Sa-mi tineti pumnii sa fie ultima operatie in zona respectiva si sa dea rezultatele scontate in cel mai scurt timp, ca nu prea mai rezist (joi e o luna! de la prima operatie).

Roblogfest 2008: "Cei mai multi bloggeri au votat pentru ei", spune Dragos Novac

Joi, va aparea pe print si on-line, in Observator cultural, un microinterviu cu Dragos Novac, organizatorul Roblogfest. Iata un fragment:

S-a terminat cu bine Roblogfest 2008. Esti multumit de cum s-a desfasurat competitia anul acesta?
Da, a fost in regula - mult mai multe bloguri, sectiune de categorii de bloguri jurizata, o petrecere foarte misto. In general a fost bine.

Cum comentezi concentrarea unor premii in mana catorva bloggeri si faptul ca altii au ramas pe afara, fara "coronite"?
Nu cred ca despre asta este vorba. Castigatorii au vrut mai mult victoria pentru ca si-au mobilizat cititorii. Cei mai multi bloggeri suspectez ca au votat pentru ei sau pentru prietenii lor...

Roblogfest 2008: „Inca mai sunt bisericute, tabere... in randul bloggerilor”, spune VisUrit

Tot in Observator cultural, tot joi, apare un al doilea microinterviu cu VisUrat, unul dintre castigatori. Aici, un fragment:

Cum ai devenit blogger? Ce te-a impins sa scrii?
Blogger am devenit citind. Am citit un blog, mi-a placut, si m-am apucat si eu de scris.

Cat timp petreci pe Internet? Cat timp petreci pe zi pentru cautarea de informatii si postarea parerilor pe blogul personal?
Pe Internet stau cam 10-11 ore pe zi si nu caut informatii, pur si simplu imi vin ideile citind articole, vazand filme, observand viata...

Ce crezi ca ii place publicului pe blogul tau?
Nu stiu ce ii place publicului pe blogul meu, dar ma bucura ca sunt citit...

Cum sa pierzi vremea la Odeon intr-o Camera de hotel infecta

Sambata seara am mers la premiera piesei Camera de Hotel, la Teatrul Odeon. O piesa mai proasta nici ca mi-a fost dat sa vad. Nu se creeaza nicio clipa liantul spectator-piesa, tot stai si te uiti cum actorii se chinuie pe scena. Te intrebi ce vor sa exprime, cauti chei si indicii, incepi sa casti, ai un sentiment de jena pentru ca ai pleca, dar te gandesti ca poate ai o faza de senilitate si piesa e ok, dar tu ai o problema. Si piesa curge, sentimentul de penibil se accentueaza. Actritele fac crize pe scena - asa se percepe, nu simti ca e vorba de personaje pentru ca nu te afli in poveste!... Si se scurg cele 105 minute cat tine daravela... Actorii se opresc (brusc), fac plecaciuni, spectatorii incep timid sa aplaude farsa la care au asistat, numita piesa de teatru!

Liantul celor trei povesti ale piesei este copilul: mort, nenascut, respectiv debil - in partea a treia. Apoi, ar mai fi de remarcat ca toate personajele au probleme cu capul... La fel ca si noi, bieti spectatori care iesim cu nervi de la o asa mizerie.
Ma intreb de ce oamenii au aplaudat la final? Auzeam in jurul meu comentarii negative legate de circul de spectacol, insa, in acelasi timp, criticii aplaudau. De ce? Exista un OPC al teatrelor? Nu vreau doar banii pe bilet, ci si despagubiri pentru bataia de joc la care am asistat.

Foto: Evenimentul zilei

Bucurestiul e chiar cool

- Beti un ceai seara in curte la Serendipity, langa Gradina Ioanide;
- Plimbati-va prin Gradina Icoanei, recent refacuta dupa chipul din secolul XIX, cu alei sinuoase, vegetatie ingrijita si iluminat retro;
- Duminica dimineata beti-va cafeaua pe terasa de pe acoperis a MNAC si lasati-va rasfati de razele calde ale soarelui, admirand imensitatea albastra de deasupra voastra;



- Ca s-a mai incalzit, negociati cu heteroclitul curator de la Muzeul Minovici (de arta medievala) sa stati pe o patura in livada din spatele casei, cu o carte alaturi.

... inventati-va cu mult curaj propriul Bucuresti, numai NU STATI in case pe vremea asta superba.

Foto: bucurestiulartistic.wordpress.com