Multa vreme am cautat sa bag vizual sub pres tarele orasului meu. Am incercat sa ma agat de schimbarile in bine si sa ignor mizeria si mizeriile mizerabile. Bun. Nu se poate insa. Bucurestiul va ramane un melenj de ura si iubire, altfel nu se poate.
Mostra proaspata. Stateam infipt intr-o coloana auto catre Arcul de Triumf. Vad departe pe trotuar, pe pista de biciclisti, un tip la costum, mansetele camasii ieseau un pic, casti albe in urechi (iPod?), freza impecabila. Ce tare, imi zic, uite ca se poate si la noi sa mergi la job cu bicla.
Bucuria si rusinea ca nu merg si eu pe bicicleta s-au spulberat in cateva secunde. In spatele ciclistului business a aparut...o masina care sunta coada pe trotuar. Ce-i drept, nu mergea cu viteza si nu l-a claxonat pe biciclist. Am bagat intr-a-ntaia si am plecat mai departe perplex de confuz... Ciudat e Bucurestiul asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu