Tripping Moldova - FOTO

Vineri seara am plecat din Bucuresti in directia Ungheni - Rep. Moldova. Nu mai fusesem in Moldova, nici a noastra, nici a lor, afara de o scurta experienta din copilarie cand am vizitat Agapia si Humulestiul. Drumul este excelent, cu acele doua benzi mari si doua mici, de urgenta, care leaga Afumati de Sculeni.

Prima seara in Rep. Moldova s-a lasat cu alcool local. Am aflat ce este nastoika, un fel de tuica fabricabila din orice planta creste pe langa casa omului. Inainte de nastoika, s-a aflat pe masa o sticla de votca, soi bun. Dupa ore de mancat, baut si discutat am mers la culcare fara emotii post - alcool - explicatia de a doua zi fiind simpla: tot ce am consumat era natural, asa incat nu au existat efecte secundare.

Sambata am pornit spre Chisinau unde am ajuns dupa o ora si jumatate de condus. Drumurile sunt bunicele, adica valurite, dar lipsite de gropi, bine marcate, astfel incat doar ceata ne-a dat ceva batai de cap. In prima seara de Chisinau am vizitat putin centrul orasului si am mancat tot in zona la un restaurant.

Apoi, am innoptat la niste prieteni care ne-au primit in ospetie la fel de bine ca si cu o seara inainte, in Ungheni. Am mancat si cu ei si am baut alte feluri de nastoica, din tot felul de fructe ori din trandafiri. Am aflat si reteta dupa care se prepara aceste delicii, insa... SECRET!

Duminica, mic dejun cu mancare gatita si vin de casa, excelent - nu am alte adjective, dar trebuie sa subliniez ca bauturile si mancarurile au fost extra! Plimbari prin Chisinau, pe zi, am mers la muzeul etnografic/ zoo/ geologic - all in one. Orasul e tare frumos, extrem de verde pe vara, plin de parcuri, paduri, copaci batrani pe toate strazile. De altfel, aerul este proaspat, iar traficul decent, desi se circula "libertin".

Seara am revenit la Ungheni, iar luni ne-am plimbat prin oras. Fara verdele copacilor, cu blocuri comuniste si case taranesti anemice, Ungheni da impresia de saracie si inapoiere, insa sunt si semne care arata altceva. De exemplu, am fost surprins sa vad intr-un market, la intrare, un infochiosc prin care puteau fi achitate tot felul de taxe, amenzi, depuse cereri de eliberari de acte, achitate facturi etc. Asa ceva exista de ani de zile la Ungheni, nu si la Bucuresti. In sfarsit, am vazut containere pentru aruncarea selectiva a gunoiului, alt semn de progres.

Luni am aflat ce inseamna Dacia pentru moldoveni. Este bucata de pamant pe care orasenii au primit-o la tara, pentru a-si face o casa de odihna si pentru a putea cultiva o mica bucata de pamant. Am mers la o astfel de casa, foarte cocheta si am petrecut intreaga seara langa un cuptor din care au iesit o multime de bunatati.

Marti, 1 decembrie, zi obisnuita in Ungheni. Am revazut gardul de sarma ghimpata de la marginea orasului, gard facut de sovietici langa Prut, pentru a marca brutal granita dintre romani. In fine, nici nu am simtit vreun sentiment romanesc dincolo de Prut, mai degraba unul moldovenesc, atintit spre Moldova din vest, decat spre intreaga Romanie.

Si ca sa termin, seara am pornit spre tara. Am trecut cu ceva emotii, incarcati cu bomboane Bucuria si vinuri Cricova, in limite legale, fireste. Am facut o escala si la Iasi, fix cand se aprindeau luminile de sarbatoare. Mi-a placut centrul, ca atat am apucat sa vad. Pozele de acolo sunt trase pe fuga, multe cu blitzul aparatului, nu era timp de altceva.

Concluzia? Am avut 4 zile de odihna si tratament cu mancaruri si bauturi locale. Moldova este din alt timp, insa sunt multe elemente care o ancoreaza in sec. XXI. Apoi, sentimentul meu a fost unul de transportare intr-un cadru de basm, cu decoruri rurale. De altfel, multe din firmele ori numele strazilor dau acesta sugestie: Libraria Fat Frumos, Magazinul Cosanzeana, marcile bomboanelor Bucuria etc.

Foto Chisinau:

Foto: Ovidiu Draghia