Nu mai e copilaria ce-a fost o data, din pdv al bolilor/ problemelor medicale de tot felul. Astia mici de acum au gripa noua si alte bunatati. Am zis sa fac un inventar al afectiunilor mele, lasandu-le laoparte pe cele mentale, fireste din discretie. De asemenea, as fi curios sa citesc comentarii despre amintirile bolnave ale celor de 25+, intamplate pana in 1990.
Operatia contra polipilor, amigdalelor si a omusorului - ultimul, victima colaterala
In perioada copilariei mele, era pe val starpirea polipilor si a amigdalelor. Mi-a venit si mie randul pe la 5 ani, din cauza unor probleme cu polipii. Am ajuns pe mana unui macelar batran la Spitalul Grigore Alexandrescu si, cu putin ghinion, putea sa fie ultima mea operatie. Casapul, pe care il pomenesc si in ziua de azi si ii doresc tot binele oriunde s-ar afla, a taiat ca Ciomu ce-a gasit: polipi, o amigdala din cele doua principale si omusorul. Dupa care, speriat de hemoragia masiva, s-a oprit, m-a trimis in salon si apoi foarte repede acasa! Amigdalele mele erau ok inainte de operatie si nici nu ma deranjau, dar asa era trendul, sa se scoata tot. Dupa ani, am aflat de isprava calaului, cat despre omusor nu am aflat nici in ziua de azi ce presteaza el - cica ar fi util la graseiere, dar se pare ca o desfasor excelent si fara homunculus (lueta/ uvula pentru finii filologi).
Operatii la cap, pe viu
Am zis ca nu deschid subiectul, dar hai sa fim seriosi: cam greu pentru un baiat sa nu-si sparga capul, macar o data. Amintirea cea mai placuta e aceea cand am fost expediat cu capul spart de la dispensarul scolii, doar cu o simpla compresa si cu sangele siroind, la o clinica aflata in apropiere. Aveam vreo 10 ani si era prin 1988. Am ajuns la clinica unde am fost preluat operativ, doctorita a simulat o injectie pentru anestezie, dar, de fapt, dezinfectarea si coaserea s-au facut pe viu. Am aflat explicatia mai tarziu: pur si simplu nu aveau anestezic.
Sa ne umplem de sange la stomatolog
Si de la dentist am niste amintiri deosebite. Am mers ani de zile la niste incompetente care tratau problema dintilor foarte profesionist: una, doua scoteau nervul ori de-a dreptul dintele/ maseaua. Cat despre anestezie, aplicati situatia din paragraful anterior. Intr-una din zilele cu dureri cumplite la o masea, am ajuns la o stomatoloaga, iar duduia a luat decizia sa scotem maseaua, in ciuda infectiei de acolo. Sau poate tocmai de-aia, nu ma pricep. Bun. Am urlat in ultimul hal, cucuoana era cu un cleste tip "scula de spart nuci" si, la un moment dat, intra o asistenta sa o cheme la telefon. Yep, pe atunci era aparat fix, deci mai greu sa i-l aduca. Desteapta iese din cabinet si ma lasa urland, dar uita sa se stearga de sange. Fara exagerare, era plina ca la taierea porcului - am asistat la asa ceva, oribil, dar asta-i alta poveste. Cand a parasit cabinetul... am auzit un cor de urlete pe hol. Micutii mei colegi de suferinta care asteptau la cabinetele dentistilor erau deja panicati de urletele mele, dar imaginati-va cum s-au simtit cand au vazut-o scaldata in sange! Cand m-a terminat si am iesit din abator, cam cati copii credeti ca mai erau pe culoar? Zero, raspuns corect.
Raceli & stuff
De racit, raceam destul de des. Am luat la greu Biseptol, pana a fost retras de pe piata ca era nesanatos. Intre timp, mult dupa Revolutie, a reaparut, dar cu o compozitie modificata. In plus, ceaiuri, frectii si clasica mamaliga fierbinte invelita in prosop si pusa fie pe piept, ori pe gat, in functie de zona in pericol. Dracesc sentimentul, asa, de piele arsa/ perpelita cand prosopul cu mamaliga fresh lua contact cu corpul.
Ar mai fi de scris si despre cadoul primit de la colegul de banca tigan cu care am fost obligat sa stau in clasa I, doua saptamani, dar deja m-am inscris intr-un grup pe tema acestui cadou, pe Facebook :D.
Hai ca-s curios, voi cu ce amintiri bolnave va laudati?
Nota: am recitit textul dupa publicare, voi va dati seama cat sange a curs din mine? hm, ce copilarie happy am avut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu