Din nou Goya, de data aceasta nu e vorba de filme, ci de opera sa, în expoziţia Faţete ale conştiinţei. Capriciile lui Goya. Dacă ai văzut Goya la Bruxelles, filmul regizorului Carlos Saura, proiectat recent la Elvira Popescu, Capriciile sunt e extensie aşteptată a peliculei.
Expoziţia din Bucureşti prezintă cele 80 de gravuri din celebra serie a Capriciilor, realizată de pictorul spaniol Francisco de Goya (1746-1828) şi publicată în perioada 1797-1799. Poate fi văzută între 26 martie - 30 mai 2010 la Muzeul Naţional de Artă al României, Sălile Kretzulescu.
Muzeul Naţional de Artă al României, Ambasada Regatului Spaniei în România şi Institutul Cervantes din Bucureşti organizează în perioada 26 martie - 30 mai expoziţiei Faţete ale conştiinţei. Capriciile lui Goya.
Redau în continuare, câteva pasaje de descriere din comunicatul expoziţiei. De un mare impact vizual, aceste gravuri suscită interesul deopotrivă cunoscătorilor şi celor care le văd pentru prima oară, nu numai datorită valorii artistice şi calităţilor tehnice, dar şi datorită mesajului moral transmis şi titlurilor incitante - cel mai cunoscut fiind Somnul raţiunii naşte monştri.
Capriciul, gen de gravură cu subiect liber, de la detaliul decorativ la compoziţia fantastică, este în accepţia lui Goya motiv de acidă satiră socială. Goya sancţionează - cu ironie, amărăciune sau severitate - slăbiciunile şi viciile umane: corupţia, prostituţia, şarlatania, vanitatea, infatuarea şi stupiditatea. Săgeţile lui ţintesc nu numai masele populare, ci şi clerul, înalţii demnitari şi aristocraţia.
Primele 36 de imagini ating teme precum dragostea, educaţia greşită a copiilor, căsătoriile de convenienţă, cruzimea părinţilor, prostituţia, lăcomia ş.a. Gravurile de la 37 la 42 conţin scene în care personajele principale sunt măgarii, ca efigii ale imposturii în diverse domenii ale vieţii publice şi private. In ultimele 38 de planşe, Capriciile dezvăluie o lume supranaturală, populată de spirite, vrăjitori, călugări şi creaturi monstruoase.
Conţinutul critic al Capriciilor a provocat nemulţumirea Inchiziţiei, fapt care a blocat răspândirea gravurilor. Planşele au fost retrase rapid din vânzare, iar Goya a dăruit regelui plăcile gravate precum şi exemplarele nevândute, salvându-se astfel întreaga serie. Plăcile expuse acum la Bucureşti apar în inventarul Calcografiei Naţionale din 1803 şi au fost folosite pentru mai multe tiraje postume.
Seria expusă acum la Bucureşti a fost imprimată în 1929, într-o ediţie limitată, cu ocazia Expoziţiei Universale de la Sevilia.
Expoziţia beneficiază de manifestări conexe: în data de 28 aprilie în sala de expoziţie va avea loc conferinţa Goya în literatură, susţinută de Leonardo Romero Tobar, profesor la Universitatea din Zaragoza, iar pe 18 aprilie şi 23 mai, de la ora 11.30, tot în expoziţie are loc proiecţia filmului artistic biografic Goya la Bordeaux (Spania, 1999, regia Carlos Saura).
Citeşte şi:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu