Am avut un vis straniu dimineaţa asta. "M-am trezit" într-un Bucureşti din viitor, într-o zonă ce părea a fi Piaţa Muncii. Am văzut cât se poate de clar clădiri zvelte, extrem de înalte, cu o arhitectură stranie, gaudiană prin formele neregulate şi culorile vii. Apartamentele aveau geamuri bombate, cu diverse pete (buline) de culoare, iar sugestia din mediul oniric era aceea a unor acvarii. Chiar aşa comentam în vis: uite nişte clădiri acvariu.
Mergeam pe o stradă în construcţie, foarte lată, pe jos era acel amestec de pietriş cu nisip tasat. Şi era gol în jur. Era zi, dar fără soare, totul părea real şi doream să prelungesc pe cât posibil călătoria. Apoi, uşor uşor mi s-a făcut teamă din cauza pustietăţii. Am ajuns într-un loc unde oamenii, puţini la număr, se grăbeau să intre. Aveau două opţiuni, două galerii uriaş de lungi - ştiam asta! Iar la capătul lor era salvarea sau cel puţin [noi] speram asta.
Salvarea de la ce anume? Am privit înapoi şi am văzut cum doi dintre oamenii care se grăbeau către galerii au picat ca seceraţi, loviţi de o forţă invizibilă. Salvarea de la moarte deci, mi-am zis. Am alergat către una din galerii. Am intrat. M-am afundat în beznă. M-am trezit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu