Noul bulevard Buzești Berzei Uranus a prins viteză în ultimele săptămâni, astfel că peisajul în zona Pieței Matache și a intersecției dintre Știrbei Vodă cu Berzei s-a schimbat considerabil. Duminica aceasta am mers cu aparatul foto în zonă și am fotografiat resturile clădirilor deja demolate, precum și imobilele curățate de locatari, de mobile, de ramele ușilor și ale geamurilor, de viață cu alte cuvinte. Am intrat pentru prima dată, dar și pentru ultima, în câteva clădiri eviscerate și am reușit să fotografiez dintr-una ruinele fostei policlinici de la intersecția Știrbei Vodă cu Berzei.
Sentimentele care m-au încercat au fost antagonice, în timp ce mă plimbam prin apartamente până mai ieri pline de viață. Pe de o parte, mă încerca un sentiment de revoltă pentru că o parte dintre clădirile distruse erau valoroase și ar fi trebuit salvate. Să ne reamintim că în perioada comunistă biserici sau chiar blocuri întregi au fost translatate pentru a nu fi demolate. Hotelul Marna ori Hala Matache - aflată pe lista neagră, nu ar fi putut să fie deplasate cu câțiva metri înapoi? E o întrebare a unui nespecialist, însă mă miră că pentru niciuna din clădirile cu statut de monument istoric nu a fost încercată aplicarea unei astfel de măsuri. Pe de altă parte, am citit o sumedenie de texte legate de realizarea bulevardului Magheru și am observat că și acolo au existat reacții similare contra proiectului. Așa să fie de fiecare dată, niște cârcotași protestează contra modernizării, iar peste ani el se dovedește a fi fost foarte util? Timpul va arăta aceasta.
Galerie foto - Ruinele Berzei Buzești
Dublu click pe foto pentru a intra în album
luni, 13 decembrie 2010
Galerie foto - Printre ruinele Berzei Buzești
Etichete:
Bucuresti
luni, 8 noiembrie 2010
UPDATE: Demolari in Bucuresti: casa de pe Poligrafiei, colt cu Parcului (galerie FOTO | HARTA)
UPDATE: Clădirea a fost demolată, probabil în acest weekend.Casa de care scriu aici, aflata pe Bulevardul Poligrafiei colt cu Parcului, nu este din cate cunosc monument istoric, in ciuda unor elemente arhitecturale valoroase.
O stiu de ani buni, stinghera si nealiniata cu Bulevardul Poligrafiei, ascunsa printre crengile copacilor, pe timp de vara.
Terenul pe care se afla este in continuarea Crowne Plaza si apartine lui George Copos. Acesta anuntase in trecut un proiect imobiliar de proportii in vecinatatea hotelului sau, dar nu suflase o vorba de vreo demolare. In ianuarie 2008, presa scria de proiectul unui zgaraie-nori de 27 de etaje, cu o suprafata totala de 56.000 mp. "Cand va fi functionala, cladirea de birouri va aduce incasari anuale din chirii de 9,9 milioane de euro”, declara Copos. Cladirea urma sa aiba o inaltime de 120 de metri - Casa Presei are doar 105 metri, cu tot cu antena. Terenul pe care se afla casa in paragina este cel destinat proiectului imobiliar? Foarte probabil.
In prezent, nu exista niciun panou care sa anunte operatiunea de demolare, iar cladirea urmeaza drumul brevetat de sacalii imobiliari: este lasata in paragina, cu geamurile si usile smulse. Cine stie, un incendiu accidental ar putea izbucni la un moment dat, iar cererea de demolare ar fi perfect justificata, daca nu este deja aprobata.
Etichete:
Bucuresti
luni, 1 noiembrie 2010
FOTOREPORTAJ Mănăstirea fortificată Mărcuţa şi Biserica Fundenii Doamnei Colentina
Am reluat explorările urbane duminicale prin Bucureşti. Mi se pare extraordinar ca la 32 de ani, dintre care vreo 10 pasional legaţi de acest oraş, pot face încă descoperiri ale unor colţuri de demult, am încă de văzut spaţii altfel, într-un Bucureşti atât de hulit de ignoranţi, pentru a nu îi numi proşti de-a dreptul, pe aceia care cârâie: "nu ai ce face în Bucureşti, e murdar, plin de ruine, ce e de văzut?". Scuze pentru acest moment.
Ei bine, duminica aceasta mi-am strâns câţiva prieteni şi am mers să descoperim împreună două spaţii foarte vechi: Mănăstirea fortificată Mărcuţa şi Biserica Fundenii Doamnei Colentina. Prima escală a fost la mănăstire. Strada Biserica Mărcuţa (de ce nu "mănăstirea"?) porneşte sinuos din Şoseaua Pantelimon şi opreşte brusc în faţa unei biserici noi. Lângă ea, un gard metalic zdrenţuit îşi rânjeşte colţii de sus ai plasei metalice spre trecătoriii curioşi să vadă ce e dincolo de el. Nimic interesant de altfel, doar un maidan cu materiale de construcţii aruncate anapoda.
În spatele noii Biserici Mărcuţa stă pitită Istoria. Una bătrână, de vreme ce biserica veche are elemente ce datează din secolul al XVI-lea, fiind întrecută ca vârstă doar de Biserica Sfântul Anton de lângă Curtea Veche din Bucureşti - această biserică reprezintă cea mai veche construcţie funcţională din Capitală, cu elemente ce datează de pe la jumătatea anilor 1500.
Însă Biserica Mărcuţa, cea bătrână, nu se lasă descoperită cu una cu două. Întâi trecem de un prim zid de apărare pe la baza unui turn venerabil, al cărui etaj e prăbuşit. Ni se arată un turn scobit ca un dinte ros de carii, apoi păşim într-o curte cu chilii scunde lipite de acest prim zid.
Ei bine, duminica aceasta mi-am strâns câţiva prieteni şi am mers să descoperim împreună două spaţii foarte vechi: Mănăstirea fortificată Mărcuţa şi Biserica Fundenii Doamnei Colentina. Prima escală a fost la mănăstire. Strada Biserica Mărcuţa (de ce nu "mănăstirea"?) porneşte sinuos din Şoseaua Pantelimon şi opreşte brusc în faţa unei biserici noi. Lângă ea, un gard metalic zdrenţuit îşi rânjeşte colţii de sus ai plasei metalice spre trecătoriii curioşi să vadă ce e dincolo de el. Nimic interesant de altfel, doar un maidan cu materiale de construcţii aruncate anapoda.
În spatele noii Biserici Mărcuţa stă pitită Istoria. Una bătrână, de vreme ce biserica veche are elemente ce datează din secolul al XVI-lea, fiind întrecută ca vârstă doar de Biserica Sfântul Anton de lângă Curtea Veche din Bucureşti - această biserică reprezintă cea mai veche construcţie funcţională din Capitală, cu elemente ce datează de pe la jumătatea anilor 1500.
Însă Biserica Mărcuţa, cea bătrână, nu se lasă descoperită cu una cu două. Întâi trecem de un prim zid de apărare pe la baza unui turn venerabil, al cărui etaj e prăbuşit. Ni se arată un turn scobit ca un dinte ros de carii, apoi păşim într-o curte cu chilii scunde lipite de acest prim zid.
luni, 11 octombrie 2010
Case din Bucureşti dintre 1700 - 1800, încă în picioare (FOTO)
Care este cea mai veche casă din Bucureşti? Întrebarea este dificilă şi, deşi cere un singur răspuns, clar şi documentat, are multiple răspunsuri în cazul Bucureştiului. Este clar că nu putem coborî sub anul 1700, iar motivele sunt numeroase: cutremure, incendii, distrugeri provocate de nenumăratele războaie prin care a trecut Bucureştiul, dar şi indiferenţa ori prostia umană, toate au colaborat strâns la distrugerea caselor vechi ale Capitalei.
Casa Melik
Oficial, Casa Melik, în prezent Muzeul Theodor Pallady, este socotită cea mai veche casă, funcţională, din Bucureşti. Deasupra intrării stă scris 1822, dar acesta este doar anul uneia dintre multiplele renovări. Între timp, a apărut însemnul de Monument istoric, unde stă scris anul construcţiei ineditului edificiu din strada Spătarului: 1760.
Casa de pe Şerban Vodă
Pe lângă aceasta, mai avem un Bucureşti o casă atestată ca fiind de secol XVIII, despre care am scris în câteva rânduri: se află pe Calea Şerban Vodă 33 şi cred că este chiar mai veche decât Casa Melik, prin elementele de arhitectură rural-negustorească integrate: pridvor, gârlici, pod funcţional ş.a. Doar faţada a fost refăcută prin secolul al XIX-lea prentru a fi în pas cu vremurile.
Palatului Doamnei şi al Coconilor
Apoi, tot la capitolul cea mai veche casă din Bucureşti includem Palatul Doamnei Păuna (Palatului Doamnei şi al Coconilor), încă în picioare. Se află în spatele Curţii Domneşti, iar accesul la acesta se face prin Intrararea Soarelui. Seara, scara interioară dintre parter şi etaj, cu geamuri colorate, este luminată, iar efectul este senzaţional.
Palatul Doamnei Păuna a fost construit de către domnitorul Ştefan Cantacuzino pentru soţia sa şi copii, undeva între 1714 şi 1716 perioada sa de domnie. Din păcate, a fost ucis de turci, la doar doi ani de la decapitarea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi.
Metocul
În sfârşit, fără a avea prea multe date istorice, avem un mare semn de întrebare asupra anului construcţiei numeroaselor case ţărăneşti răspândite prin oraş. Metocul de pe Strada Popa Rusu 21, pe lângă care se scurgea Bucureştioara, cred că datează de asemenea din secolul al XVIII-lea. Să ne uităm la arhitectura ţărănească şi la poziţionarea atipică în raport cu casele din jur. Din acest an, ceainăria care funcţiona aici s-a închis.
Iar casa ţărănească de pe Orzari este plasată de unii istorici pe la începutul lui 1800, însă ar putea data dintr-o perioadă mai veche.
Precizare: am folosit o fotografie Metropotam pentru că îmi lipseşte din arhivă Palatul Doamnei Păuna. O voi înlocui cât de curând cu una realizată de mine.
Casa Melik
Oficial, Casa Melik, în prezent Muzeul Theodor Pallady, este socotită cea mai veche casă, funcţională, din Bucureşti. Deasupra intrării stă scris 1822, dar acesta este doar anul uneia dintre multiplele renovări. Între timp, a apărut însemnul de Monument istoric, unde stă scris anul construcţiei ineditului edificiu din strada Spătarului: 1760.
Casa de pe Şerban Vodă
Pe lângă aceasta, mai avem un Bucureşti o casă atestată ca fiind de secol XVIII, despre care am scris în câteva rânduri: se află pe Calea Şerban Vodă 33 şi cred că este chiar mai veche decât Casa Melik, prin elementele de arhitectură rural-negustorească integrate: pridvor, gârlici, pod funcţional ş.a. Doar faţada a fost refăcută prin secolul al XIX-lea prentru a fi în pas cu vremurile.
Palatului Doamnei şi al Coconilor
Apoi, tot la capitolul cea mai veche casă din Bucureşti includem Palatul Doamnei Păuna (Palatului Doamnei şi al Coconilor), încă în picioare. Se află în spatele Curţii Domneşti, iar accesul la acesta se face prin Intrararea Soarelui. Seara, scara interioară dintre parter şi etaj, cu geamuri colorate, este luminată, iar efectul este senzaţional.
Palatul Doamnei Păuna a fost construit de către domnitorul Ştefan Cantacuzino pentru soţia sa şi copii, undeva între 1714 şi 1716 perioada sa de domnie. Din păcate, a fost ucis de turci, la doar doi ani de la decapitarea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi.
Metocul
În sfârşit, fără a avea prea multe date istorice, avem un mare semn de întrebare asupra anului construcţiei numeroaselor case ţărăneşti răspândite prin oraş. Metocul de pe Strada Popa Rusu 21, pe lângă care se scurgea Bucureştioara, cred că datează de asemenea din secolul al XVIII-lea. Să ne uităm la arhitectura ţărănească şi la poziţionarea atipică în raport cu casele din jur. Din acest an, ceainăria care funcţiona aici s-a închis.
Iar casa ţărănească de pe Orzari este plasată de unii istorici pe la începutul lui 1800, însă ar putea data dintr-o perioadă mai veche.
Precizare: am folosit o fotografie Metropotam pentru că îmi lipseşte din arhivă Palatul Doamnei Păuna. O voi înlocui cât de curând cu una realizată de mine.
Etichete:
Bucuresti
luni, 4 octombrie 2010
Tur Art Nouveau prin Bucureşti (Galerie foto)
De la bun început, te previn că nu sunt vreun expert în arhitectură, ci doar un amator pasionat de Bucureşti şi de art nouveau. Dintre toate stilurile de arhitectură, art nouveau-ul cu ruda sa modernă art deco-ul mi se par cele mai spectaculoase prin transformarea estetică pozitivă pe care o oferă spaţiilor urbane.
Bucureştiul are zeci (sute?) de blocuri art deco, însă prea puţine clădiri art nouveau. Am ars etapele şi în modernitatea arhitecturală şi am preferat de multe ori fie eclectismul, fie art nouveau-ul românesc/ brâncovenesc. Au scris atâţia specialişti de apropierile dintre casele neoromâneşti şi cele în stilul art nouveau, încât eu nu pot decât sa reiau această teorie a apropierii curentelor şi să o susţin.
Aşa cum am mai scris ocazional pe blog, există un Bucureşti art nouveau şi s-ar putea organiza un tur de o zi care să cuprindă cele câteva clădiri reprezentative. Aşa cum voi arăta în continuare, unele pot fi vizitate, altele nu, dar majoritatea se află într-o stare acceptabilă sau bună (vezi la final galerie foto case art nouveau din Bucureşti).
Prima oprire
Calea Griviţei, colţ cu Buzeşti, la Hostelul "Cazare"
Una dintre casele art nouveau mai puţin cunoscute se află pe Calea Griviţei şi adăposteşte un hostel. Spre surpriza mea, acesta nu are un nume. Sau, dacă am aflat corect de pe net, s-ar chema Hostelul "Cazare". Duminica aceasta am intrat pentru prima dată în hostel şi am descoperit cu mare bucurie o mulţime de elemente art nouveau în arhitectura interioară: scara din lemn, un luminator acoperit cu vopsea, la fel ca acela din recepţie, uşi înalte şi subţiri cu geamuri dreptunghiulare, chiar şi feroneria uşii principale este în stilul art nouveau al clădirii. În rest, putem vedea faţada cu etajul pur art nouveau, însă parterul este compromis, ca în cazul atâtor clădiri din Bucureşti. S-a păstrat doar micul basorelief de deasupra intrării.
Bucureştiul are zeci (sute?) de blocuri art deco, însă prea puţine clădiri art nouveau. Am ars etapele şi în modernitatea arhitecturală şi am preferat de multe ori fie eclectismul, fie art nouveau-ul românesc/ brâncovenesc. Au scris atâţia specialişti de apropierile dintre casele neoromâneşti şi cele în stilul art nouveau, încât eu nu pot decât sa reiau această teorie a apropierii curentelor şi să o susţin.
Aşa cum am mai scris ocazional pe blog, există un Bucureşti art nouveau şi s-ar putea organiza un tur de o zi care să cuprindă cele câteva clădiri reprezentative. Aşa cum voi arăta în continuare, unele pot fi vizitate, altele nu, dar majoritatea se află într-o stare acceptabilă sau bună (vezi la final galerie foto case art nouveau din Bucureşti).
Prima oprire
Calea Griviţei, colţ cu Buzeşti, la Hostelul "Cazare"
Una dintre casele art nouveau mai puţin cunoscute se află pe Calea Griviţei şi adăposteşte un hostel. Spre surpriza mea, acesta nu are un nume. Sau, dacă am aflat corect de pe net, s-ar chema Hostelul "Cazare". Duminica aceasta am intrat pentru prima dată în hostel şi am descoperit cu mare bucurie o mulţime de elemente art nouveau în arhitectura interioară: scara din lemn, un luminator acoperit cu vopsea, la fel ca acela din recepţie, uşi înalte şi subţiri cu geamuri dreptunghiulare, chiar şi feroneria uşii principale este în stilul art nouveau al clădirii. În rest, putem vedea faţada cu etajul pur art nouveau, însă parterul este compromis, ca în cazul atâtor clădiri din Bucureşti. S-a păstrat doar micul basorelief de deasupra intrării.
luni, 27 septembrie 2010
Vizită la Conacul Bellu din Urlaţi - FOTO
Duminică dimineaţa, pe o ploaie care îmbia la tras pătura peste cap şi la "grasse matinée"; am ieşit cu prietenii la Conacul Bellu din Urlaţi. Am sperat că ploaia se va opri până la Urlaţi şi chiar am avut noroc. Drumul din Bucureşti până la Conacul Bellu este excelent, iar pentru a ajunge acolo e chiar simplu.La intrarea în Ploieşti, faci dreapta către Buzău, apoi se deschide un drum către Urlaţi, iar în oraş sunt o mulţime de indicatoare care te conduc până la conac. Ştii că ai ajuns pentru că în faţa lui se termină şoseaua cu asfalt şi vezi pe dreapta un turn mare şi un parc.
Am urcat cu prietenii o potecă care traversa parcul şi în câteva minute am ajuns la Conacul Bellu, o clădire foarte frumoasă, perfect restaurată, construită într-un autentic stil românesc, încinsă cu un pridvor care este în sine o operă de artă: căpriori de lemn cu capetele sculptate, o simetrie de flori modelate în/ pe pereţi, un pavaj vechi de când casa (datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea) cu un mozaic sui generis, din pietricele de râu, aranjate bucată cu bucată, până ce au format un mare covor ţărănesc, ţesut cu migală.
Etichete:
Călătorii
joi, 23 septembrie 2010
Nu parcaţi, expo foto a lui Andu Novac, şi vizită la conacul Bellu din Urlaţi
Încerc un weekend foto, sper sa iasă planul întocmai.
Sâmbătă e pe listă expoziţia lui Andu Novac "Nu parcaţi!" de la Van Gogh Cafe care are vernisajul chiar azi, pe 23 septembrie, de la 19.00. Din comunicat, aflăm că expoziţia lui Andu Novac surprinde interesul fotografului pentru texturile din spaţiul urban. Artistul vede textura ca pe o tridimensionalitate discretă, o aluzie la adâncimea fizică a lucrurilor.
"Nu parcaţi!"= o expoziţie Karousel, organizată cu sprijinul Van Gogh Cafe. Putem să vedem lucrările lui Andu Novac între intre 23 septembrie şi 25 octombrie 210.
Van Gogh Cafe se află pe strada Smârdan 9, vizavi de BNR.
via feeder.ro
Duminică evadez din Bucureşti până la Urlaţi, pe lângă Ploieşti. Scopul e foto, pretextul este vizitarea conacului Bellu. O casă veche boierească, superb restaurată, în prezent muzeu. Şi cu o livadă imensă lângă.
Adresa conacului Bellu: Orzoaia de Sus nr. 2, Urlaţi, Prahova
Tel: 0244 271721 program de vizitare 9-17
Din Şoseaua Ploieşti-Buzău la km 20, prin localitatea Albeşti-Paleologu, se fac 6 km. până la Urlaţi.
Sâmbătă e pe listă expoziţia lui Andu Novac "Nu parcaţi!" de la Van Gogh Cafe care are vernisajul chiar azi, pe 23 septembrie, de la 19.00. Din comunicat, aflăm că expoziţia lui Andu Novac surprinde interesul fotografului pentru texturile din spaţiul urban. Artistul vede textura ca pe o tridimensionalitate discretă, o aluzie la adâncimea fizică a lucrurilor.
"Nu parcaţi!"= o expoziţie Karousel, organizată cu sprijinul Van Gogh Cafe. Putem să vedem lucrările lui Andu Novac între intre 23 septembrie şi 25 octombrie 210.
Van Gogh Cafe se află pe strada Smârdan 9, vizavi de BNR.
via feeder.ro
Duminică evadez din Bucureşti până la Urlaţi, pe lângă Ploieşti. Scopul e foto, pretextul este vizitarea conacului Bellu. O casă veche boierească, superb restaurată, în prezent muzeu. Şi cu o livadă imensă lângă.
Adresa conacului Bellu: Orzoaia de Sus nr. 2, Urlaţi, Prahova
Tel: 0244 271721 program de vizitare 9-17
Din Şoseaua Ploieşti-Buzău la km 20, prin localitatea Albeşti-Paleologu, se fac 6 km. până la Urlaţi.
marți, 21 septembrie 2010
Despre SEM, la Orange MeetUp, cu Amélie de Cheffontaines - Sales Manager la eSearchVision
Am participat luni seara la Orange MeetUp care a avut ca temă prezentarea generală a conceptului SEM (Search Engine Marketing), alături de chestiuni avansate despre acest domeniu al marketingului online. Mi-a plăcut prezentarea susţinută de către Amélie de Cheffontaines, Sales Manager la eSearchVision, o agenţie franceză de Search Engine Marketing. Alături, s-a aflat colega sa, Hodalu Essohana Assih, Senior Account Manager în aceeaşi firmă.
Ok, despre ce a fost vorba la această întâlnire? Amélie a explicat conceptele fundamentale ale SEM şi a susţinut o prezentare a unui studiu de caz din agenţia sa, despre campania unei societăţi din industria auto. Publicul numeros de la Orange Concept Store era pestriţ din punct de vedere al competenţelor pe marginea SEM, astfel că mixul de abecedar SEM cu chestiuni elaborate a fost mai mult decât inspirat.
La fel de interesantă ca prezentarea lui Amélie a fost contribuţia sălii prin întrebări variate legate de bugetul alocat pentru campanii SEM (10 - 12 k ar fi bugetul minim anual al unui client), despre volumul maxim şi minim de muncă al unui SEM optimiser (de la 2 la 5 clienţi), dar şi despre ultimele noutăţi de la Google cu impact asupra Google AdWords: căutarea rapidă cu Google Instant Search şi liberalizarea completă a cuvintelor cheie ce pot fi utilizate de advertiseri - pot fi folosite şi nume ale brandurilor, fără ca adveriserul să fie un reprezentat al acestora (e prea devreme să se facă o estimare a impactului acestor schimbări).
Ataşez în continuare prezentarea făcută de către Amélie, despre SEM
Ok, despre ce a fost vorba la această întâlnire? Amélie a explicat conceptele fundamentale ale SEM şi a susţinut o prezentare a unui studiu de caz din agenţia sa, despre campania unei societăţi din industria auto. Publicul numeros de la Orange Concept Store era pestriţ din punct de vedere al competenţelor pe marginea SEM, astfel că mixul de abecedar SEM cu chestiuni elaborate a fost mai mult decât inspirat.
La fel de interesantă ca prezentarea lui Amélie a fost contribuţia sălii prin întrebări variate legate de bugetul alocat pentru campanii SEM (10 - 12 k ar fi bugetul minim anual al unui client), despre volumul maxim şi minim de muncă al unui SEM optimiser (de la 2 la 5 clienţi), dar şi despre ultimele noutăţi de la Google cu impact asupra Google AdWords: căutarea rapidă cu Google Instant Search şi liberalizarea completă a cuvintelor cheie ce pot fi utilizate de advertiseri - pot fi folosite şi nume ale brandurilor, fără ca adveriserul să fie un reprezentat al acestora (e prea devreme să se facă o estimare a impactului acestor schimbări).
Ataşez în continuare prezentarea făcută de către Amélie, despre SEM
Etichete:
New Media
miercuri, 15 septembrie 2010
Noul Twitter multimedia - VIDEO
La cald, noul Twitter nu înseamnă doar un nou design, cât o mulţime de funcţii/ facilităţi nou introduse: embed, share foto, related content la twitt-ul postat, vizualizare a mini-profilului unui user fără a părăsi pagina etc. Noul Twitter va funcţiona în paralel cu versiunea clasică şi este aşteptat în săptămânile următoare.
VIDEO Noul Twitter
Detalii despre noul Twitter pe site-ul oficial
via refresh.ro
VIDEO Noul Twitter
Detalii despre noul Twitter pe site-ul oficial
via refresh.ro
Etichete:
New Media
luni, 13 septembrie 2010
Itinerarii. Afinităţi. 10 fotografi spanioli contemporani la MNAC
Se multiplică expoziţiile de fotografie în Bucureşti. Instituto Cervantes, alături de MNAC (Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României), organizează între 16 septembrie şi 12 octombrie 2010 expoziţia de fotografie Itinerarii - Afinităţi.
Evenimentul de la MNAC, al cărui curator este Oliva María Rubio, va avea vernisajul pe 16 septembrie la ora 18:00, în prezenţa directorului muzeului, Mihai Oroveanu, şi a lui E.S. Dl. Estanislao de Grandes Pascual.
Despre expoziţia de fotografie Itinerarii. Afinităţi
87 obras
Autori: Bleda y Rosa, Ferran Freixa, Alberto García-Alix, Cristina García Rodero, Cristóbal Hara, Ouka Leele, Chema Madoz, Ángel MarcosXavier Ribas, Javier Vallhonrat
Cronología: 1975-2007
Técnica: fotografía
Tamaño: diferentes formatos
Procedencia: colecciones privadas de los autores
Evenimentul de la MNAC, al cărui curator este Oliva María Rubio, va avea vernisajul pe 16 septembrie la ora 18:00, în prezenţa directorului muzeului, Mihai Oroveanu, şi a lui E.S. Dl. Estanislao de Grandes Pascual.
Despre expoziţia de fotografie Itinerarii. Afinităţi
87 obras
Autori: Bleda y Rosa, Ferran Freixa, Alberto García-Alix, Cristina García Rodero, Cristóbal Hara, Ouka Leele, Chema Madoz, Ángel MarcosXavier Ribas, Javier Vallhonrat
Cronología: 1975-2007
Técnica: fotografía
Tamaño: diferentes formatos
Procedencia: colecciones privadas de los autores
Abonați-vă la:
Postări (Atom)










