Comunismul si 23 august prin ochii unui copil

11 ani de copilarie in comunism, dupa care Revolutia din 1989. Sau cum s-o fi numit acel moment care a dus la caderea dictatorului. Ce poate oare intelege in primii 11 ani de viata un copil care traieste intr-un regim totalitar, ai carui parinti nu au fost membri de partid - simplu accident si nu act de bravada? Pot spune ca pricepe foarte multe si ca ramane cu amintiri cicatrici care il vor marca pentru restul vietii.
In ceea ce ma priveste, am luat parte la mai multe evenimente ale epocii de aur, in ciuda neapartentei parintilor la PCR, pentru ca scoala la care am invatat, Tudor Arghezi sau Scoala 19, se afla chiar in centrul Bucurestiului.

Citeste continuarea pe Ziare.com

(False) blog-uri politice

Politicienii romani au descoperit apa calda. Asa ar putea incepe un articol malitios despre atacul la baioneta din partea oamenilor politici pentru cucerirea blogosferei romanesti. La mai bine de doi ani de la declansarea isteriei jurnalelor personale, mai multe personalitati din viata politica si-au deschis blog. Altora le-a fost creat un blog de catre detractori. Pe larg, despre blog-uri reale, imaginare ori false de-a dreptul in rindurile de mai jos.

Adrian Nastase: ministru, prim-ministru, blogger
in ultima vreme, fostul premier apare cu insistenta pe diverse canale media. Unul dintre ele este blog-ul Adrian Nastase: http://nastase.wordpress.com, nascut in paralel cu unul fake, http://bombonel.wordpress.com. Personal, il gasesc mai interesant pe acesta din urma.
Blog-ul oficial a devenit un canal important de comunicare pentru transmiterea mesajelor politice ale lui Adrian Nastase, un exemplu fiind o serie de aprecieri dure la adresa sefului de partid, Mircea Geoana. Blog-ul a generat articole in presa, luari de pozitie la nivel oficial etc.

Citeste continuare in Observator cultural

Blog Agency

Ionut Oprea si Mihai Giulvezan au lansat Blog Agency.
Agentia lor va merge pe doua directii: publicitate pe bloguri si PR pentru bloguri si bloggeri. Mai clar spus: agentia va putea crea/ intretine un blog pentru o personalitate/ firma etc., dupa dupa principii si obiective de marketing.

Initiativa e interesanta si merita urmarita.

Tico turbo Flinstone

Ca fost sofer de Tico, 2 ani, nu puteam sa ignor aceasta poza :D
10x Cata

Socializeaza.ro fara semul + spontan

Conform DEX-ului, "a socializa/ socializez, vb. I. Tranz.", inseamna "a trece in proprietatea intregului popor principalele mijloace de productie sau alte bunuri aflate în proprietate privata. 2. Refl. (Despre munca, productie) A dobandi un caracter social datorita dezvoltarii fortelor de productie. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. socialiser".

In zilele noastra, folosim des acest verb pentru a exprima actiunea de comunicare, de schimb de opinii, intr-un grup de oameni. A socializa inseamna a interactiona cu niste oameni, pana la urma. Cunoscuti au ba, e intrebarea? Ca sa pot socializa trebuie sa-i fi stiut in prealabil pe oamenii de socializat sau pot lega pe loc o prietenie si un dialog incipiente?

Raspunsul meu e ca socializarea poate cuprinde semul + spontan. Web-ul insa are alta parere si nu ma refer la definitia desueta din dexonline, ci la nou lansatul socializeaza.ro, adaptare autohtona a unui proiect social networking de mare succes din Ungaria.

Am dorit sa vad cum arata main-ul lor, manat si de curiozitate si de comentariile destul de dure ale unor blogger-i, intre care si Zoso. NU se poate, pentru ca pagina arata ca mainul paginii de mail a orisicarei firme. Si mai mult, nu-i asa ca daca nimeriti pe pagina mail.numefirma.ro, nelucrand la compania cu pricina, nu va puteti inscrie pentru un cont? Asa e! Si asa e si la socializeaza.ro. Cont va faceti doar daca are vreun prieten o invitatie, pe sistemul Gmail.

Bun, aceasta mi-a fost cronica de intampinare a site-ului genial www.socializeaza.ro.

UPDATE: Ana Maria mi-a transmis urmatorul mail, destul de rapid dupa postarea pe blog a comentariului meu. Nu cred ca voi comite vreo impolitete daca il public aici:
"Am vazut ca ai scris despre socializeaza.ro. De aceea mi-am permis sa iti trimit o invitatie. Pentru ca e important ca oamenii in socializeaza.ro sa interactioneze natural intre ei, nu exista decat posibilitatea sa intri pe baza de invitatie, adica sa ai cel putin un cunoscut in sistem. Nu ne dorim sa facem spam si nici direct marketing, ci mai curand sa crestem o retea logica. Enjoy, Ana-Maria."

Multumesc Ana Maria, imi voi face un cont pentru a plonja in lumea socializeaza.ro. Nemultumirile mele de utilizator raman, alaturi de cele exprimate de Zoso pe blogul sau. Si nu inteleg cum vine asta cu "interactionarea naturala"? Eu interactionez natural si abordand persoane necunoscute :D. Stii cat de natural pot fi? Nu sunt ironic, glumesc doar, e strict treaba voastra cum gestionati business-ul.

Yahoo Photos spune paa paaaa!

Sper sa nu-mi aud vorbe ca m-am trezit tarziu, insa... abia acum am avut confirmarea... Zvonul ca Yahoo Photos se va inchide s-a adeverit, insa albumele deja create pot fi mutate pe Flickr, Shutterfly, Photobucket, Kodak Gallery ori SnapFish.

Mai avem timp pana la 20 septembrie sa hotaram unde punem pozele vechi, iar Yahoo le poate muta pentru noi, o data ales noul hoster, intre cei enumerati mai sus...

Personal, voi alege intre Flickr si Photobucket...

Bucurestiul patriarhal

Casa pe care am fotografiat-o se afla in apropierea Stadionului National. Contempland-o de la geam, m-am scufundat in universul unor carti dragi: Maidanul cu dragoste, Calea Vacaresti, Zilele si noptile unui student intarziat, La Medeleni... Toate zugravind Bucurestiul interbelic, iar primele trei mahalaua sa...

Fiti atenti la cateva elemente: stalpul de lemn, ulita de pamant, cismeaua din curte, gardul de lemn, pomii umbrosi, desi nu foarte inalti...

Martisorul lui Arghezi, heterotopie in miezul Bucurestiului

Dupa indelungi amanari, mi-am dus prietenii intr-un loc paradisiac. Greu de crezut, insa mai putem vorbi de spatii edenice in Bucurestiul de azi.

Un astfel de spatiu - o heterotopie - este Martisorul lui Arghezi. Nu-l mai vazusem din 1998, spatiul incremenise in nemurirea sa, iar singurele urme de schimbare erau siluetele vilelor care impresurau mosia din toate partile.

Am stat mai bine de o ora in curte, inecati in verdeata si am ascultat linistea livezii. Din cand in cand, tacerea era rupta de suieratul unei masini care trecea pe Calea Vacaresti.


O doamna pe la 70 de ani, curatorul muzeului Arghezi, ne-a smuls din visare si ne-a invitat sa vizitam casa artistului. In prezent, cladirea este in renovare si se pot vizita doar cateva incaperi. Cea mai frumoasa este camaruta cu jucariile copiilor, un spatiu liliputan, cu tavanul lasat, care are ca piesa de rezistenta un patut incarcat cu papusi de tot felul.

Tipografia nu se poate vizita intrucat este incarcata cu mobile roase de carii, puse la afumat. Si se pare ca micile vietati sunt greu de ucis pentru ca au iesit cu bine din mai multe sarje cu sprai letal.


Singurul regret este ca Mitzura Arghezi nu permite vizitatorilor sa faca poze in casa. Mi-ar fi placut sa imortalizez camera copiilor...

Cineva isi bate joc de Realitatea Catavencu .ro - "Noul" NewsIn.ro

A aparut noua fatza de la NewsIn. Minunat, desi se incarca la fel de greu, deci era frumos sa apara in ecuatie si un server. Site-ul arata fix ca Moneyline. Moneyline e la fel cu Money Channel. Money Channel e la fel cu MoneyExpress... WTF? Oameni buni, asta e marea gaselnita? Luam un layout, il modificam pe ici pe colo... sau nu... si trantim un site "nou"? Asa va arata si noua versiune Realitatea.net? Jenant, pe bune...

Zoso vorbeste mai aplicat si critica mai multe trebi basic: "Unde sunt feedurile rss? Unde e mod_rewrite? Unde e designul aerisit? Favicon? Chestii în < head >?" - mai multe in pagina sa.

Catre Vama Veche prin desert, pe drumuri negre, via Adamclisi

Nu ma potolesc. Da deloc. Sambata iar am luat-o aiurea pe coclaurile patriei, pe drumuri putin batute. Desi nu era'n grafic. Dimineata pe la 5 am plecat spre mare, directia Vama Veche. Pe ultimii kilometri de autostrada, am prins blocaj si am hotarat, cu harta in mana, sa o apuc pe alte drumuri pentru a nu merge in coloana de la Cernavoda la Vama. Asa ca la terminarea autostrazii am facut stanga spre Rasova, in ideea de a iesi direct la Mangalia pe drumurile Dobrogei. Primii kilometri au fost o placere: sosea pustie, drum bine asfaltat, peisaj misto. Prin Rasova au inceput suprizele. Drumul spre Pestera era distrus, iar cel catre Ioan Corvin avea o bucata cu criblura. Insa era bine tasata si dupa cativa kilometri prin padure am iesit la un drum cu asfalt.


Ajuns la Adamclisi, am hotarat sa opresc sa vizitez frumosul monument despre care doar citisem prin cartile de istorie - asta dupa ce fotografiasem intr-un sat o mica moschee.


Au umat apoi Deleni si Cobadin, apoi Topraisar. Am trecut prin sate pustii, tutunul era uscat direct pe asfaltul soselei - chestie pe care o vazusem anul trecut tot in Dobrogea cand am trecut Dunarea cu bacul la Calarasi. Peisajele erau stranii, pustiu, desert, multa uscaciune.


Dupa cativa kilometri pe drumul european Constanta - Negru Voda, la Amzacea a trebuit sa fac stanga spre Pecineaga. Insa surpriza: drumul era negru, dupa vorba localnicilor, adica era complet distrus. Satenii au insa o solutie: un drum paralel cu o padure, trecut recent cu lama buldozerului, de 'doar' 12 km lungime... Oricum, am putut circula cu 60 km la ora intr-o pustietate deplina. Culturile de floarea soarelui erau parjolite, iar canalul de irigatii intalnit era fara apa. Pamantul uscat deja devenise praf/ nisip, semn ca delasarea oamenilor si abandonul Celui de sus lucreaza la o noua Sahara, in Dobrogea. Ajuns la Pecineaga, alta surpriza. De fapt, doua. Una a oamenilor care, adunati la carciuma satului, ma priveau ca pe un extraterestru, localitatea fiind oarecum izolata (si) din cauza dumurilor proaste. A doua, a mea, atunci cand am aflat ca alt drum de pe harta lipsea din realitate. Legatura dintre Pecineaga si Mangalia nu mai exista, fiind drum negru, fara backup prin padure sau prin alta parte... Din fericire, exista un drum asfaltat care facea legatura intre Pecineaga si 23 August, iar de acolo am ajuns lejer la Vama... Am facut in total 5 ore, de la Bucuresti la Vama, insa a meritat. Drumurile proaste erau bune, fie ele cu criblura sau de pamant, iar aventura a facut toti banii - s-a cam dus un rezervor de motorina...