Tur virtual 3D în muzee cu Google Art Project

Articolul meu din Observator cultural: Google a lansat o aplicație similară lui Street View, prin care putem pătrunde în spațiul muzeelor mari din lume: Google Art Project. Aplicația permite un tur virtual 3D pe culoarele multor muzee – treptat se adaugă altele – iar tablourile pot fi privite la o rezoluție mare, din diverse unghiuri. Trecerea de la o galerie la alta se face mai ușor decît în spațiul real prin folosirea unui motor de căutare care oferă sugestii de autori și opere dintre cele expuse în muzeul respectiv.

Citește integral textul: Tur virtual 3D în muzeele lumii cu aplicația Google Art Project

Expoziție unică: Doamnele Artelor Frumoase Româneşti

Pentru câteva zile, putem vedea la Hotel Mariott o expoziție unică: Doamnele Artelor Frumoase Româneşti, marile pictoriţe din România interbelică, mai exact. Joi, Artmark va organiza o licitație a pânzelor expuse, dar până atunci putem profita de expoziție, o ocazie rară de a vedea atâtea pânze (în mare parte) realizate de puțin cunoscutele femei pictor din România. Anul trecut, în noiembrie, am văzut la Pompidou o expoziție gigantică pe aceeași idee: celebrarea femeilor artist(e), Elles (2 milioane de vizitatori), care certifica puțina cunoaștere publică a creațiilor lor.

Am avut aceeași impresie după ce am răsfoit virtual albumul expoziției de la Mariott, iar miercuri voi merge și eu la Doamnele Artelor Frumoase Româneşti: Rodica Maniu Mützner, Micaela Eleutheriade, Lucia Demetriade Bălăcescu, Cecilia Cuţescu-Storck, Mina Byck-Wepper, Nuni Dona, Nutzi Acontz, Ligia Macovei, Margareta Sterian, Nina Arbore, Elena Popeea, Magdalena Rădulescu, Tia Peltz, Silvia Radu, Ana-Ruxandra Ilfoveanu, Alma Redlinger etc..

Azi și mâine poți vizita expoziția până la 21.30, iar joi, când are loc licitația, până la 18. Începând cu 10 dimineața, în toate zilele.

Catalogul Licitației Doamnelor Artelor Frumoase Românești (945)

Foto: "Costum oltenesc" de Ecaterina Cristescu-Delighioz

Experienţa Pădurea Spînzuraţilor, alături de Liviu Ciulei

Am avut privilegiul să vizionez Pădurea Spînzuraţilor, realizat de către Liviu Ciulei, luni seara, la Noul Cinematograf al Regizorului Român, în prezenţa regizorului, într-o sală Horia Bernea arhi-plină de tineri, nu de bătrâni nostalgici cum s-ar fi aşteptat mulţi. O surpriză la care mă aşteptam, de data asta, a fost prezenţa lui Victor Rebengiuc care a vorbit puţin de alegerea sa în rolul lui Apostol Bologa. În opinia mea, acest rol, precum şi cel din Moromeţii, reprezintă vârfurile absolute ale lui Victor Rebengiuc - ştiu că nu fac o afirmaţie originală, însă cred la rându-mi în aceasta.

Filmul, văzut după nişte ani de la prima mea vizionare, şi de la vreo 11 de la ultima lectură a romanului rebreanian, rămâne la fel de puternic şi de tensionat. Cu subiectul bine ştiut a fost mai uşor şi mai plăcut să mă concentrez pe detalii, pe tehnici de realizare, pe umbre şi lumini care au fost personaje sui generis. De altfel, Liviu Ciulei a deplâns proasta calitate a proiecţiei de azi care a făcut să se piardă aproape jumătate din valoarea operei, în opinia sa.

La finalul proiecţiei, Liviu Ciulei a vorbit despre alegeri făcute în acest film, despre cum a salvat viaţa unui personaj din romanul lui Rebreanu, Muller, căruia i se pregătea/ sugera moartea în carte şi care fuge dezgolit către libertate în film, despre rolul său, căci, să nu uităm, rolul lui Klapka E jucat de către Ciulei.

Am re-văzut astă seara nişte actori minunaţi, un Rebengiuc puternic la început de carieră (nu un T0, dar tot început), un Caramitru care a jucat exemplar, chiar şi un Toma Caragiu cu un rol de câteva minute dar primit cu simpatie de public (da, s-a simţit pentru că s-a rîs şi s-a oftat în acelaşi timp)...

A fost o seară experienţă, nu una eveniment, şi îi mulţumesc colegului meu Mihai Fulger pentru că l-a adus cu acest film pe Liviu Ciulei. Şi pe Victor Rebengiuc care a plecat în grabă la repetiţii (energia tinereţii, deh), fără a asista la proiecţie.



Foto: film.fourhooks.com

Cum face Vodafone România mișto pe tema iPhone 4 față de un client vechi

M-am înscris pe site-ul Vodafone România cu adresa mea de mail în pagina pentru iPhone 4 pentru a afla printre primii condițiile de vânzare a acestui telefon, lansat, după cum se știe, pe 17 decembrie, în aceeași zi în care și Cosmote lansat iPhone4. Ok, am primit un mail automat despre abonamentele și prețul iPhone 4 la Vodafone, am intrat și pe pagina oficială, după care am consultat și ofertele Cosmote și Orange (cu iPhone clasic) urmând să iau o decizie. Grea, pentu că acum îmi face cu ochiul și N8 care e cam în aceeași plajă de preț cu iPhone 4.

Apel Vodafone către clientul să fidel Ovidiu Drăghia - abonat încă din 1998!

Și acum vine partea interesantă a poveștii: sâmbăta trecută sunt contactat de o reprezentantă Vodafone România, urmare a interesului meu manifestat pentru iPhone 4, pentru a-mi propune o ofertă, așa, ca pentru un client abonat la Connex în 1998 și rămas fidel companiei. Fidel sau comod, mie nu mi-e clar cum sunt.
Revenind.... Am aflat că a fost ceva bătaie pe iPhone-uri, că mai sunt niște aparate care pot lua calea clienților fideli, iar oferta SPECIALĂ care mi s-a făcut din  pdv tarife telefoane și prețuri abonamente A FOST FIX CEA DE PE SITE. După un discurs encomiastic din care trebuia să înțeleg cât sunt de important și că vechimea mea de 13 ani în rețea contează și e răsplătită, ei bine, am aflat că pot beneficia de un telefon cu abonament... fix în condițiile oficiale!

iPhone 4 de sub tejghea

Am dorit să aflu unde e oferta, unde e clientul vechi, premium etc. în toată povestea care mi se prezenta, în condițiile în care nu era nimic diferit față de varianta oficială. Am aflat că stocul de telefoane iPhone 4 e limitat și că aici e toată oferta specială: că pot avea totuși iPhone 4! Wtf? Sincer, m-am simțit luat la mișto și mă gândesc tare serios la oferta Cosmote, pentru că altă metodă de răspuns nu-mi vine în minte. Au un abonament mai bun și sunt convins că aș putea negocia o creștere a minutelor naționale din oferta Cosmote standard. În plus numărul mi-l păstrez.

Un bonus de 15 secunde naționale la pachetele standard? Ei bine, nu!

Un prieten mi-a atras atenția că Vodafone nu poate umbla la prețul lui iPhone 4 când face oferte, oricât de special ar fi clientul. E un punct de vedere pe care l-aș putea accepta. însă: e dezgustător să faci o ofertă specială unui client atât de vechi oferindu-i fix variantele oficiale accesibile oricui indiferent de vechime. Puteau încerca un adaos de bonus tip "15 secunde naționale în + doar pentru dumneavostră" alături de 1 sms internațional, orice, un nimic care, fără să fie atractiv, motiva oferta făcută special unui client vechi. JENANT Vodafone România!

Foto: apple.com
Citește și: Vodafone România continuă gafele pe tema iPhone 4

De ce am omorât Crăciunul?

Doar mie mi se pare că nimeni nu se mai bucură de Crăciun şi de perioada asta de sărbători religioase şi laice? E jumătatea lunii decembrie şi nu am auzit pe nimeni să vorbească de aranjarea bradului care de multă vreme se făcea puţin după începutul ultimei luni a anului. Lumea nu pare să mai fie interesată nici măcar de sinecdoca de brad, crenguţa, care aducea mirosul de răşină în casă şi amintea în permanenţă de iarnă şi de sărbători:

Dar vâsc, mai ia cineva anul ăsta? Sau eterna scuza "las' să treacă criza" va omorî şi acest obicei?
Ce zici de cadouri? Fireşte, dacă nu am cumpărat brad, am scuza că nu am sub ce să le pun şi atunci la ce bun să mai arunc banii pe ele? În plus, e şi criză, dacă nu ştiai. Deci alt motiv să nu facem cadouri. Tot criza se pare că ne va ţine acasă de Revelion. Motiv de tragedie supremă pentru mulţi români.

Ce vreau sa scriu aici e că nu avem nicio scuză pentru a înceta să ne bucurăm de această lună atât de specială. Nu, nu e nevoie de bani din abundenţă pentru a face nişte cadouri simbolice, însă alese cu grijă: o carte la reduceri de exemplu ori chiar dintr-un anticariat, un borcan de dulceaţă ori o pungă cu turtă dulce.
Ne putem bucura de sărbători stând cu prietenii şi cu familia şi realizând cât de norocoşi suntem că-i avem alături.

Apoi, legat de Bucureşti, nimeni nu a scris pe undeva cât de fain arată străzile anul acesta. Lumea e oarbă? Eu sunt chiar impresionat de bulevardul Elisabeta care e superb, de Kiseleff, de Piaţa Charles de Gaulles... Şi am numit strict zonele cele mai reuşite ca iluminare de sărbători. Abia aştept să ajung la un patinoar, şi am de unde alege, alături de prieteni, într-una din serile de weekend, alt motiv de bucurie pe timp de iarnă.

Criza o fi treabă serioasă, dar nu trebuie să ucidă Crăciunul din noi.

Am scris acest post şi pentru că azi mi-am dat seama e 14 decembrie şi nu luasem nici vâsc, nici crenguţe de brad, nici o coroniţă ca în fiecare an. Seara am ajuns la Piaţa Domenii şi am cumpărat cele necesare, vezi foto.

Foto: Ovidiu Drăghia

Galerie foto - Printre ruinele Berzei Buzești

Noul bulevard Buzești Berzei Uranus a prins viteză în ultimele săptămâni, astfel că peisajul în zona Pieței Matache și a intersecției dintre Știrbei Vodă cu Berzei s-a schimbat considerabil. Duminica aceasta am mers cu aparatul foto în zonă și am fotografiat resturile clădirilor deja demolate, precum și imobilele curățate de locatari, de mobile, de ramele ușilor și ale geamurilor, de viață cu alte cuvinte. Am intrat pentru prima dată, dar și pentru ultima, în câteva clădiri eviscerate și am reușit să fotografiez dintr-una ruinele fostei policlinici de la intersecția Știrbei Vodă cu Berzei.

Sentimentele care m-au încercat au fost antagonice, în timp ce mă plimbam prin apartamente până mai ieri pline de viață. Pe de o parte, mă încerca un sentiment de revoltă pentru că o parte dintre clădirile distruse erau valoroase și ar fi trebuit salvate. Să ne reamintim că în perioada comunistă biserici sau chiar blocuri întregi au fost translatate pentru a nu fi demolate. Hotelul Marna ori Hala Matache - aflată pe lista neagră, nu ar fi putut să fie deplasate cu câțiva metri înapoi? E o întrebare a unui nespecialist, însă mă miră că pentru niciuna din clădirile cu statut de monument istoric nu a fost încercată aplicarea unei astfel de măsuri. Pe de altă parte, am citit o sumedenie de texte legate de realizarea bulevardului Magheru și am observat că și acolo au existat reacții similare contra proiectului. Așa să fie de fiecare dată, niște cârcotași protestează contra modernizării, iar peste ani el se dovedește a fi fost foarte util? Timpul va arăta aceasta.

Galerie foto - Ruinele Berzei Buzești

Dublu click pe foto pentru a intra în album

UPDATE: Demolari in Bucuresti: casa de pe Poligrafiei, colt cu Parcului (galerie FOTO | HARTA)

UPDATE: Clădirea a fost demolată, probabil în acest weekend.

Casa de care scriu aici, aflata pe Bulevardul Poligrafiei colt cu Parcului, nu este din cate cunosc monument istoric, in ciuda unor elemente arhitecturale valoroase.
O stiu de ani buni, stinghera si nealiniata cu Bulevardul Poligrafiei, ascunsa printre crengile copacilor, pe timp de vara.

Terenul pe care se afla este in continuarea Crowne Plaza si apartine lui George Copos. Acesta anuntase in trecut un proiect imobiliar de proportii in vecinatatea hotelului sau, dar nu suflase o vorba de vreo demolare. In ianuarie 2008, presa scria de proiectul unui zgaraie-nori de 27 de etaje, cu o suprafata totala de 56.000 mp. "Cand va fi functionala, cladirea de birouri va aduce incasari anuale din chirii de 9,9 milioane de euro”, declara Copos. Cladirea urma sa aiba o inaltime de 120 de metri - Casa Presei are doar 105 metri, cu tot cu antena. Terenul pe care se afla casa in paragina este cel destinat proiectului imobiliar? Foarte probabil.

In prezent, nu exista niciun panou care sa anunte operatiunea de demolare, iar cladirea urmeaza drumul brevetat de sacalii imobiliari: este lasata in paragina, cu geamurile si usile smulse. Cine stie, un incendiu accidental ar putea izbucni la un moment dat, iar cererea de demolare ar fi perfect justificata, daca nu este deja aprobata.

FOTOREPORTAJ Mănăstirea fortificată Mărcuţa şi Biserica Fundenii Doamnei Colentina

Am reluat explorările urbane duminicale prin Bucureşti. Mi se pare extraordinar ca la 32 de ani, dintre care vreo 10 pasional legaţi de acest oraş, pot face încă descoperiri ale unor colţuri de demult, am încă de văzut spaţii altfel, într-un Bucureşti atât de hulit de ignoranţi, pentru a nu îi numi proşti de-a dreptul, pe aceia care cârâie: "nu ai ce face în Bucureşti, e murdar, plin de ruine, ce e de văzut?". Scuze pentru acest moment.

Ei bine, duminica aceasta mi-am strâns câţiva prieteni şi am mers să descoperim împreună două spaţii foarte vechi: Mănăstirea fortificată Mărcuţa şi Biserica Fundenii Doamnei Colentina. Prima escală a fost la mănăstire. Strada Biserica Mărcuţa (de ce nu "mănăstirea"?) porneşte sinuos din Şoseaua Pantelimon şi opreşte brusc în faţa unei biserici noi. Lângă ea, un gard metalic zdrenţuit îşi rânjeşte colţii de sus ai plasei metalice spre trecătoriii curioşi să vadă ce e dincolo de el. Nimic interesant de altfel, doar un maidan cu materiale de construcţii aruncate anapoda.

În spatele noii Biserici Mărcuţa stă pitită Istoria. Una bătrână, de vreme ce biserica veche are elemente ce datează din secolul al XVI-lea, fiind întrecută ca vârstă doar de Biserica Sfântul Anton de lângă Curtea Veche din Bucureşti - această biserică reprezintă cea mai veche construcţie funcţională din Capitală, cu elemente ce datează de pe la jumătatea anilor 1500.

Însă Biserica Mărcuţa, cea bătrână, nu se lasă descoperită cu una cu două. Întâi trecem de un prim zid de apărare pe la baza unui turn venerabil, al cărui etaj e prăbuşit. Ni se arată un turn scobit ca un dinte ros de carii, apoi păşim într-o curte cu chilii scunde lipite de acest prim zid.

Case din Bucureşti dintre 1700 - 1800, încă în picioare (FOTO)

Care este cea mai veche casă din Bucureşti? Întrebarea este dificilă şi, deşi cere un singur răspuns, clar şi documentat, are multiple răspunsuri în cazul Bucureştiului. Este clar că nu putem coborî sub anul 1700, iar motivele sunt numeroase: cutremure, incendii, distrugeri provocate de nenumăratele războaie prin care a trecut Bucureştiul, dar şi indiferenţa ori prostia umană, toate au colaborat strâns la distrugerea caselor vechi ale Capitalei.

Casa Melik

Oficial, Casa Melik, în prezent Muzeul Theodor Pallady, este socotită cea mai veche casă, funcţională, din Bucureşti. Deasupra intrării stă scris 1822, dar acesta este doar anul uneia dintre multiplele renovări. Între timp, a apărut însemnul de Monument istoric, unde stă scris anul construcţiei ineditului edificiu din strada Spătarului: 1760.

Casa de pe Şerban Vodă

Pe lângă aceasta, mai avem un Bucureşti o casă atestată ca fiind de secol XVIII, despre care am scris în câteva rânduri: se află pe Calea Şerban Vodă 33 şi cred că este chiar mai veche decât Casa Melik, prin elementele de arhitectură rural-negustorească integrate: pridvor, gârlici, pod funcţional ş.a. Doar faţada a fost refăcută prin secolul al XIX-lea prentru a fi în pas cu vremurile.

Palatului Doamnei şi al Coconilor

Apoi, tot la capitolul cea mai veche casă din Bucureşti includem Palatul Doamnei Păuna (Palatului Doamnei şi al Coconilor), încă în picioare. Se află în spatele Curţii Domneşti, iar accesul la acesta se face prin Intrararea Soarelui. Seara, scara interioară dintre parter şi etaj, cu geamuri colorate, este luminată, iar efectul este senzaţional.
Palatul Doamnei Păuna a fost construit de către domnitorul Ştefan Cantacuzino pentru soţia sa şi copii, undeva între 1714 şi 1716 perioada sa de domnie. Din păcate, a fost ucis de turci, la doar doi ani de la decapitarea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi.

Metocul

În sfârşit, fără a avea prea multe date istorice, avem un mare semn de întrebare asupra anului construcţiei numeroaselor case ţărăneşti răspândite prin oraş. Metocul de pe Strada Popa Rusu 21, pe lângă care se scurgea Bucureştioara, cred că datează de asemenea din secolul al XVIII-lea. Să ne uităm la arhitectura ţărănească şi la poziţionarea atipică în raport cu casele din jur. Din acest an, ceainăria care funcţiona aici s-a închis.

Iar casa ţărănească de pe Orzari este plasată de unii istorici pe la începutul lui 1800, însă ar putea data dintr-o perioadă mai veche.

Precizare: am folosit o fotografie Metropotam pentru că îmi lipseşte din arhivă Palatul Doamnei Păuna. O voi înlocui cât de curând cu una realizată de mine.

Tur Art Nouveau prin Bucureşti (Galerie foto)

De la bun început, te previn că nu sunt vreun expert în arhitectură, ci doar un amator pasionat de Bucureşti şi de art nouveau. Dintre toate stilurile de arhitectură, art nouveau-ul cu ruda sa modernă art deco-ul mi se par cele mai spectaculoase prin transformarea estetică pozitivă pe care o oferă spaţiilor urbane.

Bucureştiul are zeci (sute?) de blocuri art deco, însă prea puţine clădiri art nouveau. Am ars etapele şi în modernitatea arhitecturală şi am preferat de multe ori fie eclectismul, fie art nouveau-ul românesc/ brâncovenesc. Au scris atâţia specialişti de apropierile dintre casele neoromâneşti şi cele în stilul art nouveau, încât eu nu pot decât sa reiau această teorie a apropierii curentelor şi să o susţin.

Aşa cum am mai scris ocazional pe blog, există un Bucureşti art nouveau şi s-ar putea organiza un tur de o zi care să cuprindă cele câteva clădiri reprezentative. Aşa cum voi arăta în continuare, unele pot fi vizitate, altele nu, dar majoritatea se află într-o stare acceptabilă sau bună (vezi la final galerie foto case art nouveau din Bucureşti).

Prima oprire
Calea Griviţei, colţ cu Buzeşti, la Hostelul "Cazare"
Una dintre casele art nouveau mai puţin cunoscute se află pe Calea Griviţei şi adăposteşte un hostel. Spre surpriza mea, acesta nu are un nume. Sau, dacă am aflat corect de pe net, s-ar chema Hostelul "Cazare". Duminica aceasta am intrat pentru prima dată în hostel şi am descoperit cu mare bucurie o mulţime de elemente art nouveau în arhitectura interioară: scara din lemn, un luminator acoperit cu vopsea, la fel ca acela din recepţie, uşi înalte şi subţiri cu geamuri dreptunghiulare, chiar şi feroneria uşii principale este în stilul art nouveau al clădirii. În rest, putem vedea faţada cu etajul pur art nouveau, însă parterul este compromis, ca în cazul atâtor clădiri din Bucureşti. S-a păstrat doar micul basorelief de deasupra intrării.