Poliţiştii din Barcelona... ineficienţi ca nişte miliţieni

La mijlocul vacanţei mele din Barcelona, am avut onoarea să intru în contact cu organele. Deja prietenii mei din România sunt sastisiţi de poveştile mele suprarealiste cu poliţia română, uite că am unele şi cu omologii eficienţi din Catalunia.

Mă aflam deci în vacanţă şi tocmai ce venisem din club cu nişte prieteni de acolo. Era 5 dimineaţa, ei stăteau lângă Barceloneta, deci invitaţia la baie în Mediterana era firească. Le-am lăsat pe fete, prietenele amicului francez, el a avut inspiraţia să-şi lase lucrurile de preţ la apartament, am luat un prosop şi duşi am fost la plajă.

Pentru cine nu a fost la Barcelona, plaja Barcelonata e cea mai apropiată de centru şi este populată chiar şi noaptea. Am lăsat lucrurile lângă apă şi am intrat pentru o bălăceală fără a scăpa din ochi lucrurile. Apoi am revenit pe prosop. Un ins dubios, pe bicicletă a trecut printre noi şi firul apei pentru a cere ţigări, iar în acest timp, din spate, invizibil, alţi inşi întindeau mâna după lucrurile noastre. Din păcate, au apucat să fure pantalonii mei în care aveam actele, banii şi telefonul. Fuga după ei nu a ajutat decât la condiţia mea fizică.

Voyage, voyages

Après Barcelone, je vis avec un sentiment étrange de manque de lien avec Bucarest, ville que j'iame malgré tout. J'ai un état de spleen ou de lihtis pour être balcanique, je ne pense qu'aux voyages qu'il faut quand même financer.

Pour cela je démarre en force lundi matin le projet de la méthode d'apprentissage ultra-rapide du français que je mettrai en ligne sur des sites dédiés vers la fin du septembre. Ce serait peut être cela la solution de ma liberté  et de pouvoir faire plus de voyages...

Déjà je rêve loin, Radoslav me parlait à Sitges des Indes et de son voyage lointain. Amar me parlait d'Afrique; de sa Tunisie... Je suis brûlé par l'intérieur du désir de voyager plus loin, le plus loin.

un grain de Méditerranée incrusté sur ma peau

j'ai été chez le dentiste aujourd'hui et j'attendais mon tour quand j'ai vu un point de lumière sur mon pied droit.

je me suis demandé ce que c'était... un grain de poussière ou autre chose...

je l'ai regardé de très près et je l'ai pris soigneusement entre mes doigts... c'était un grain de sable de la plage de la Méditeranée, celle de Barcelone ou de Sitges... je ne savais pas.

je le regardais comme on regarde une petite merveille: comment avait-il survecu aux douches et aux frottements avec les vêtements? j'aurais voulu le re_mettre à sa place et le re_gardais sur ma peau comme un souvenir de mes vacances.

on s'est quitté quand même et le grain de sable méditerranéen s'est fondu dans la poussière de Bucarest.


à mes amis de France

VIDEO Un été au cinéma - filme la Uranus 144 sub egida Institutului francez

Programul O vara la cinema, propus de Institutul francez, are loc la cinema Uranus 144 între 24 iulie şi 1 august 2010. Îmi amintesc că şi în trecut a avut loc Un été au cinéma, în acelaşi spaţiu, care pe atunci se numea E Uranus. Intrarea este liberă.

Programul Un été au cinéma 2010 la Uranus 144

Sâmbătă, 24 iulie, 22.00

L’Arnacœur
De Pascal Chaumeil
Avec : Romain Duris, Vanessa Paradis
France-Monaco, 2010
Durée : 1h45
VO française sous-titrée en anglais et roumain

Votre fille sort avec un sale type ? Votre sœur s’est enlisée dans une relation passionnelle destructrice ? Aujourd’hui, il existe une solution radicale, elle s’appelle Alex. Son métier : briseur de couple professionnel. Sa méthode : la séduction. Sa mission : transformer n’importe quel petit ami en ex. Mais Alex a une éthique, il ne s’attaque qu’aux couples dont la femme est malheureuse. Alors pourquoi accepter de briser un couple épanoui de riches trentenaires qui se marie dans une semaine ?

Un vis - clădiri acvariu şi amintiri din viitor în Bucureşti

Am avut un vis straniu dimineaţa asta. "M-am trezit" într-un Bucureşti din viitor, într-o zonă ce părea a fi Piaţa Muncii. Am văzut cât se poate de clar clădiri zvelte, extrem de înalte, cu o arhitectură stranie, gaudiană prin formele neregulate şi culorile vii. Apartamentele aveau geamuri bombate, cu diverse pete (buline) de culoare, iar sugestia din mediul oniric era aceea a unor acvarii. Chiar aşa comentam în vis: uite nişte clădiri acvariu.

Mergeam pe o stradă în construcţie, foarte lată, pe jos era acel amestec de pietriş cu nisip tasat. Şi era gol în jur. Era zi, dar fără soare, totul părea real şi doream să prelungesc pe cât posibil călătoria. Apoi, uşor uşor mi s-a făcut teamă din cauza pustietăţii. Am ajuns într-un loc unde oamenii, puţini la număr, se grăbeau să intre. Aveau două opţiuni, două galerii uriaş de lungi - ştiam asta! Iar la capătul lor era salvarea sau cel puţin [noi] speram asta.

Salvarea de la ce anume? Am privit înapoi şi am văzut cum doi dintre oamenii care se grăbeau către galerii au picat ca seceraţi, loviţi de o forţă invizibilă. Salvarea de la moarte deci, mi-am zis. Am alergat către una din galerii. Am intrat. M-am afundat în beznă. M-am trezit.

După 20 de ani... Bucureştiul are centru de informare turistică

Am avut plăcuta surpriză să văd azi deschis centrul de informare turistică al Bucureştiului, în Pasajul Universităţii. Era cvasi-gol, flancat de un domn bine_voitor şi bine_informat cu privire la conţinutul centrului. Am aflat că biroul a primit deja vizitele unor turişti străini aflaţi prin Bucureşti, iar aceştia au luat hărţi, broşuri şi pliante (info despre hoteluri, teatre etc.). Harta Bucureştiului cuprinde şi 3 trasee turistice, marcate cu linii colorate.

Mi-a plăcut amenajarea spaţiului, deşi unora li se va părea că dă spre kitsch prin simularea unor zone din Bucureştiul vechi. Pe jos este un fel de piatră cubică, deşi, dacă îţi aminteşti textul meu legat de Muzeul Aviaţiei, scriam acolo de un spaţiu similar acestuia. În muzeu, a fost recreată o stradă veche din Bucureşti cu piatră cubică autentică, prăvălii diverse cu firme interbelice, felinare etc.

Revenind la centrul de informare turistică al Capitalei, ca decor am remarcat câteva bănci tipice acelora din parcuri şi un colţ care copiază una din intrările în clădirea BCR din spatele statuilor de la Universitate: doi atlanţi sprijină o arcadă, iar între ei se află o poartă maiestuoasă. Am mai aflat că se doreşte crearea unui card turistic cu reduceri la teatre, muzee şi transport public, similar celor din capitalele europene. Lucrurile se mişcă, dar mai greu, fireşte.

Mă bucură crearea acestui centru care va fi întărit foarte curând de un portal de informare turistică despre Bucureşti.

Foto: Ovidiu Drăghia

Mi-e dor de fluturii din stomac

Ţi s-a întâmplat vreodată să intri într-o farmacie şi să vezi zburând printre cutiile cu medicamente un fluture? Cum ai reacţiona? Mi s-a întâmplat mie aseară, la o farmacie din Bucureşti, fix în centru, pe Bălcescu. Mă uitam siderat la fluturaş, prima dată am crezut că nu este real, iar apoi aveam îndoieli că există în realitatea tuturor oamenilor prezenţi la coadă. Dacă era doar în universul meu?

Tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi, toţi, în afară de mine, ignorau vietatea, stând cu privirile încruntate ori cu capul în jos, abătuţi. Cum de nu puteau vedea vietatea care se zbătea colorat(ă) printre capetele lor opace? Eram aşa de furat de peisaj, căutând să-i înţeleg magia, încât m-am dat într-o parte să privesc dansul fluturelui. Apoi, priveam mirat oamenii ori vânzătoarele, orbi şi oarbe la siajul dansatorului cu aripi.

Mi s-a făcut apoi dor de fluturii din stomac... Où sont les papillons d'antan?

ShortsUP Open Air la Uranus 144

Avem program sâmbătă seara, la Uranus 144. Filme scurte de vacanţă la ShortsUP Open Air, e ultimul eveniment ShortsUP din acest sezon cu o retrospectivă a celor mai populare scurtmetraje.

Cele mai populare scurtmetraje proiectate la evenimentele ShortsUP în 2009 – 2010 se întâlnesc sub cerul liber, în ultimul eveniment din acest sezon, înainte de vacanţă.

Dacă la Noaptea Lungă a Filmelor Scurte de luna trecută selecţia au facut-o juriile internaţionale ale marilor festivaluri de film, la evenimentul de sâmbătă, publicul e cel care a ales, de-a lungul unui an de evenimente. Va fi un adevărat picnic urban, cu multe comedii, muzică live şi o sesiune de gătit sub cerul liber gustări „de iarbă verde”.

Cele mai multe filme din program sunt comedii, ca The New Tenents (r. Joachim Back, câştigător la Oscar) sau Heavy Metal Drummer (r. Luke Morris, Toby MacDonald, nominalizat la Premiile Bafta), dar şi drame amare de neuitat, precum Des morceaux de ma femme (r. Frederic Pelle, nominalizat la Cannes şi la Cesar Awards)

"Un bou" a accidentat o capra

Povestea unui amic. Venea cu masina, catre orasul sau, seral spre nocturn. Dupa o curba, brusc vede pe mijlocul drumului o capra, la cativa metri in fata masinii. Impact inevitabil. Controleaza masina si opreste la o oarecare distanta. Soc si un pic de groaza. Ies[e] din masina, admira cu mainile in cap fiarele indoite si farul spart. Apoi, inapoi pentru a discuta cu animalul imprudent. Care se evaporase in paduricea anexa drumului. What’s next? Politie s-ar zice, desi animalul nu e om si nici masina, deci, teoretic, nu era nevoie. In prima localitate, nexam politie, fapt confirmat a doua zi. Nu are post de politie propriu. Odiseea birocratica incepe.

Merge la rutiera din Bucuresti sa intrebe ce e de facut. Afla ca nu e de facut nimic. Nu in Bucuresti. Dar sa mai intrebe si la Casco. Intreaba si la Casco. Afla ca trebuie sa revada locul crimei [sau al ranirii]. Si sa dialogheze cu politia locala.
Odiseea birocratica merge ‘nainte. Zeci de telefoane la politia judetului impricinat, a unui oras proxim, telefoane la rutiera din Bucuresti pentru ca era plimbat de la Ana la Caiafa. Iar telefoane in judet, intr-un oras mai mare, apropiat de locul sacrificarii.

Se suie in masina avariata si ii da bice. Ajunge in orasul proxim accidentului. Telefonic, fusese asigurat ca acolo se rezolva tevatura. Acolo, afla de la un politist ca minte. Sau ca nu e crezut. Daca a lovit altceva? Martorul cu care venise intervine: eram si eu de fata! Domnul politist il taxeaza si pe el: nici pe tine nu te cred! Telefoane peste telefoane, sa se decida cine face procesul verbal – in ce localitate. Minutele treceau, se apropia de epuizarea celor 24 de ore legale de declarat accidentul. Alte telefoane, alte discutii sterile. Amicul se intreba de ce e el bou. In general si in particular. De ce nu declarase la Bucuresti ca a lovit un caine mai mare pe raza municipiului. A ales sa spuna adevarul, nu e crezut si bonus este pus pe drumuri.

Apare seful de post care rezolva situatia. Discuta cu un coleg, ii spune ca in ciuda diminuarii salariilor cu 25% trebuie ajutati cetatenii. Amicul asculta prost discutia, desprinsa dintr-un film ireal. Mesajul era corect, pozitiv si dezinteresat. Si era vorba chiar de el (amicul), in contrast cu filmul zilei in care toti pasau cartoful fierbinte la altii.

Odiseea birocratica se apropie de final. Stabileste o intalnire la stadionul comunei cu adjunctul sefului de post dintr-o localitate vecina accidentului. Merge catre localitate. Intra in ea. Iese din ea. Nu vede stadionul. Constata ca din spate venea o masina de politie cu girofarul pornit. Il suna pe politist. Afla ca el era in masina cu girofar pe care trebuie sa o urmeze. O urmeaza. Desi iesise din localitatea indicata, reintra in ea, fara sa se intoarca. Un fel de aceeasi localitate no. 2. Ajunge la postul de politie, aflat pe o ulita la parterul unei vile. Completeaza hartii, sufla intr-o fiola fara mustiuc de unica folosinta. Microbii mor dupa cat timp? Una dintre hartiile pe care trebuie sa le semneze cuprinde un avertisment. Intreaba daca e nevoie sa plateasca o amenda. Afla ca nu, dar ca acea constatare trebuia facuta cumva si alta cale nu era. O semneaza, ia pumnul de hartii si pleaca.

Urmeaza evaluarea Casco, fransiza de 100 euro pe dauna si reparatia masinii. Mai vreti si morala la povestea asta??

Diverta miroase a business, nu a carte

Diverta va deschide în august un nou magazin la Universitate, fix lângă fântână, în locul fostului cazinou Princess, asta în ciuda problemelor financiare pe care le traversează . Deja au fost închise câteva magazine mai mici, iar Diverta Magheru din fostul magazin Eva nu se simte prea bine.

Noul magazin este aşezat inspirat, deşi Diverta este deja prezentă în zonă, după achiziţia Librăriei Noi - Sala Dalles. Noua Diverta are concurenţă prin cele 3 librării plasate oarecum una lângă alta pe Academiei şi Edgar Quinet (Eminescu, Cărtureşti vechi şi una a Companiei de Librării Bucureşti).

Eu unul nu am o relaţie de prietenie cu Diverta deoarece niciodată nu mi-a plăcut spaţiul cu aspect de hipermarket în care sunt aşezate după criterii abstruse cărţile şi dvd-urile. Când cumpăr carte, nu vreau să o fac cu sentimentul tranzacţional în coaste, ci, mai degrabă, aş vrea ca volumul să se strecoare hoţeşte în mâna mea. Cam aşa se întâmplă la Cărtureşti de unde nu am cum să plec fără a lua (şi a plăti :d ) măcar o carte.

Diverta miroase a business, nu a carte! De aceea, eu unul voi rămâne fidel Cărtureştului, unde te poţi vârî într-un colţ să răsfoieşti o carte, fără a te simţi expus privirilor mulţimilor - ca la Diverta pe canapelele aşezate lângă rafturi. Cărtureşti miroase a carte, respiră literatură şi îţi creează senzaţia că vânzarea volumelor e o chestiune secundară de business (nu că ar fi secundară, dar ca idee).