W-end spaniol cu filme de Carlos Saura: Bodas de sangre, Goya en Burdeos + extra: Fantomele lui Goya (VIDEO - trailer)

Am construit un weekend spaniol cu mult film. Am inceput, cum am scris si aici, cu Fantomele lui Goya, la Cinema Europa. Apoi, sambata si duminica voi avea alegeri grele din lista tentanta de filme spaniole ce ruleaza la Sala Elvira Popesco - nu la Instittul Cervantes cum eronat scrie Sapte Seri.

Regizorul Carlos Saura, la Bucuresti cu ocazia Festivalului Flamenco

Vineri, 5 martie, regizorul Carlos Saura a fost prezent la Elvira Popesco, sala Institutului Francez, cu ocazia Festivalului Flamenco din Bucuresti - vezi excelentul supliment al Observatorului cultural. Timp de 3 zile, vor fi proiectate la Elvira Popescu mai multe filme ale lui Carlos Saura, astfel:

Vineri

- 19.00: Io, Don Giovanni
Cu: Lorenzo Balducci, Lino Guanciale, Emilia Verginelli
Italia-Spania, 2009

Sambata

- 16.00: Carmen
Cu: Antonio Gades, Laura del Sol, Paco de Lucía
Spania, 1983

- 18.00: Bodas de sangre [Nunti de sange]
Cu: Antonio Gades, Cristina Hoyos, Juan Antonio Jiménez, Pilar Cárdenas
Spania-Franta, 1981

Kitsch-ul numit Piata Universitatii din Bucuresti: kile de monumente, zeci de cruci si cladiri pestrite

Piata Universitatii ar trebui sa fie un punct de referinta pentru Bucuresti, macar prin situarea ei centrala. Prezentul, dar si viitorul ne arata o Piata a Universitatii kitsch, cu o multime de monumente de tot felul, cruci, precum si cu amalgamul de cladiri care acopera cam toate stilurile si regimurile de inaltime posibile.

Cladirile pestrite de la Universitate

Micul Palat Sutu, cu doar un etaj, se afla in diagonala cu giganticul Hotel Intercontinental. Acesta va strivi noul vechi teatru national care va avea un regim de inaltime redus fata de prezent si va arata ca un pitic diform, cu o palarie prea mare in chip de acoperis, pe langa Guliverul Intercontinental.

Cladirea Universitatii este situata diagonal cu o parte a ansamblului Coltea, de doar doua etaje, dar are cam acelasi regim de inaltime cu Palatul Ministerului Agriculturii si cu imobilul dintre minister si TNB.

Apoi, avem noul Bloc Dunarea, foarte inalt, si Arhitectura cu un regim de inaltime similar Universitatii. Zona acopera o varietate greu suportabila de stiluri de arhitectura, iar proiectul de revenire la forma veche a TNB nu este o solutie inteleapta pentru ca nu contribuie la armonizarea pietei, ba din contra.

Bucurestenii, niste mitici imputiti (VIDEO Adrian Majuru - Destin valah)

Aud continuu si continuu aceleasi vorbe scuipate printre dinti la adresa bucurestenilor, acoperiti de toate relele pamantului: necivilizati, murdari, galagiosi, barbari de-a dreptul. Aceleasi acuze, exprimate mult mai dur la adapostul anonimatului, sunt cu miile pe forumuri si in subsolul cu comentarii al articolelor din presa on-line.

Miticii, eticheta peiorativa lipita de fruntea celor cu buletin de Bucuresti, poarta vina pentru tot ce merge prost in tara asta, desi de cativa ani suntem condusi de un constantean si de un clujean. De parca locul de origine ar conta.

Nici bucurestenii nu se lasa mai prejos: provincialul e incet la minte, fie ca e oltean, ardelean ori moldovean. Am zis moldovean? Pai sa adaug si des-calificativul "imputit", nu-i asa?

Cu tremur in Bucuresti sau mai bine fara? -VIDEO 1940 & 1977 *

Atata zarva zilele astea pe tema unui eventual cutremur puternic in Bucuresti, iscata de recentele seisme din Haiti, Chile si Japonia. Ca asa e in Romania, cum se scutura pamantul la altii, cum ne vaitam si noi. Iar pe 4 martie, comemoram 33 de ani de la cutremurul din 1977, deci sa te tii discutii. Insa, nu facem nimic concret, suntem fix ca in Prostia omeneasca a lui Creanga: ne uitam la drobul de sare si asteptam sa ne pice in cap si sa ne omoare.

— Mama, mama! Copilul meu are sa moara!
— Cand si cum?
— Iata cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Il vad. Si?
— De s-a sui matza, are sa-l trantească drept in capul copilului si sa mi-l omoare!
— Vai de mine si de mine, ca bine zici, fata mea; se vede ca i s-au sfarsit mititelului zilele!
Si, cu ochii pironiti in drobul de sare de pe horn si cu manile inclestate, de parca le legase cineva, incepura a-l boci amandoua, ca niste smintite, de clocotea casa.

Facem ceva pentru a ne feri sau a limita la maxim pagubele unui cutremur destul de apropiat in Bucuresti? - nu sunt nici profet, nici cobe, ma uit si eu la statisticile din ultimele sute de ani, privitoare la ciclul de producere a seismelor majore in Vrancea si la impactul lor. Nu, stam cu mainile incrucisate pe piept asteptand mioritic sa ne ia cutremurul cu el, desi am putea sa ne pregatim.

Solutii macro pentru a ne apara de cutremur

Mai intai, trebuie modificata urgent Legea Consolidarii Cladirilor Publice, iar proprietarii sa fie obligati real sa-si consolideze imobilele, pentru ca prabusirea lor este un pericol si pentru alti bucuresteni, aflati in zona caselor cu bulina rosie. Cei cu situatie financiara modesta, precum unii pensionari, ar trebuie sa beneficieze 100% de ajutor de la stat, cu interdictia instrainarii casei pe o perioada de X ani.

O solutie pentru maidanezii din Bucuresti + o istorie personala

Cand vine vorba de cainii maidanezi din Bucuresti, doua tabere se infrunta, ambele situate la extreme. Pe de o parte, iubitorii de animale care i-ar lua acasa pe toti comunitarii, dar rareori fac asta, pe de alta parte sadicii, adepti ai unei exterminari hitleriste a cainilor de pe strada.

Grupul "Brigitte Bardot" sustine ca animalele nu au nicio vina ca se inmultesc si ca este de datoria oamenilor sa le suporte ori sa le duca in adaposturi. Realitatea e ca avem zeci de ONG-uri de protectia animalelor, insa afara de cateva care chiar s-au luptat sa construiasca adaposturi pentru caini si sa se ocupe de ei, restul toaca aiurea fonduri.

Apoi, argumentele celor care doresc exterminarea rapida a maidanezilor sunt construite pe o realitate de necontestat: in fiecare an, mii de bucurestenii sunt muscati ori fugariti de cainii aflati in libertate, ceea ce nu este normal intr-un oras care se pretinde civilizat. Animalele nu au ce sa caute libere pe strazi!

Maidanezii mahalalelor Bucurestiului

Problema cainilor fara stapan este veche de cand Bucurestiul, in ciuda unor legende urbane conform carora demolarile de case din vremea lui Ceausescu i-ar fi adus pe strazi. Probabil ca fenomenul a luat amploare atunci, dar el este foarte, foarte vechi.

Bestfest 2010 s-a anulat, dar Faithless vin la Bucuresti in iulie

Din pacate, Bestfest 2010 s-a anulat! Cel mai tare festival de muzica organizat in ultimii ani la Bucuresti nu mai are loc anul acesta, dar singurul concert confirmat al festivalului se va tine. Faithless vor canta pe 16 iulie, iar Emagic va anunta locatia si detaliile evenimentului.

Iata cum suna comunicatul Emagic, postat pe site-ul oficial B'estfest: "Ca urmare a perioadei de recesiune ce afecteaza inca numeroase ramuri ale economiei globale, compania organizatoare a B'ESTFEST - Emagic - a luat decizia de a amana editia 2010 a festivalului.

Bucuresti, orasul textual al cainilor (FOTO)

Langa culcusul unor caini, pe un perete calduros al Novotel, cineva a avut ideea marcarii spatiului animalelor cu eticheta Dogville. Cat despre mesajul celei de-a doua imagini, I fucked Lassie e deja brand local si marcheaza o multime de pereti din Bucuresti.

Foto: Ovidiu Draghia

O noua ceainarie in Bucuresti & clasamentul ceainariilor din Capitala

Am descoperit o noua ceainarie, foarte aproape de Bulevardul Carol. Nu, nu e vorba de Green Tea. Se afla la parterul unei case micute, cu o arhitectura simpla, iar interiorul transmite multe intimitate. In hol se afla o librarie si diverse accesorii pentru ceai, iar pentru a bea un ceai exista un salon si o extensie a lui pentru fumatori.

Meniul contine o varietate de ceaiuri, cateva dulciuri, dar si salate de tot felul. La vara, curtea va fi populata de cateva mese. Saptamana asta am promis ca revin si stau intr-o seara la aceasta ceainarie, iar atunci voi scrie aici cum se numeste, voi da adresa si voi pune fotografii.

Daca ar fi sa fac un clasament al ceainariilor din Bucuresti, fara aceasta unde nu am testat serviciile si calitatea ceaiului, topul ar arata asa:
1. La Metoc (vara) / La Cotroceni (iarna) - ambele tin de aceeasi echipa
- prima cu o curte inecata intr-o mare de arbusti, in preajma unei case taranesti vechi in inima Bucurestiului; a doua, intr-un subsol cu pernute si lumari discrete, dar si cu un separeu interesant;
2. Green Tea
- casa pe mai multe etaje cu saloane tematice: indian, japonez, dar cu o mansarda pariziana - preferata mea;
3. Serendipity
- merg aici vara pentru curtea din fundul altei curti, cu balansoare si multa liniste;
4. Mystic Tree
- pentru mansarda si bratele unui copac, vizibile prin multele lucarne, care-mi creeaza impresia ca ma aflu intr-o casuta scobita in arbore;
5. Rendez-Vous de pe Edgar Quinet - cea din Centrul Istoric nu o frecventez
6. Vasiliada de pe Bratianu

Acest clasament tine cont de cateva criterii: intimitatea si unicitatea spatiului, calitatea ceaiului, varietatea dulciurilor si servirea.

Intrarea in Ceainaria La Metoc:

Foto: Ovidiu Draghia

W-end francez: Calatorie in Bretania, urmata de Concertul lui Radu Mihaileanu + sex sub dusuri reci

Sambata, dupa meditatiile la franceza, am mers la Muzeul National de Arta pentru a profita de ultimele zile in care mai poate fi vazuta expozitia de pictura, ceramica si costume - Calatorie in Bretania.

Expozitia este un montaj interesant de cultura romaneasca si franceza, pe tema Bretaniei, iar tablourile pictorilor nostri sunt intercalate intre lucrari frantuzesti cu peisaje& realitati bretone.

Printre pictorii romani expusi se afla Nicolae Grigorescu, cu doua tablouri unde subiectul este lumina insasi, Gheorghe Petrascu, indraznetul Max W. Arnold, dar si Iosif Iser. Dintre francezi, mi-au placut mult cateva tablouri ale lui Pierre de Belay, iar lucrarea care m-a atins cel mai tare este o sculptura, Vaduvele islandezelor a lui Francis Renaud.

Nu ratati o calatorie in universul breton, direct din Bucuresti! Veti trai intr-o explozie de lumina si de culoare degajate de majoritatea operelor expuse. Ultima zi in care mai puteti vedea expozitia este 28 februarie - deci azi.

Dupa Calatorie in Bretania, am vazut seara la Elvira Popescu filmul Douches froides, cu sentimentul unei reintalniri fie, pe partea sexualiatatii, cu Les reveurs, fie, pe partea prieteniei si a triunghiului asumat, cu Y tu mama tambien.
Film bun, cu tensiune, cadre atent filmate, gust al regizorului Antony Cordier pentru detaliu, fara a deveni bolnavicios.

Douches froides - Dusuri reci - trailer


Apoi, duminica am vazut Concertul lui Radu Mihaileanu la Cinema Europa. Filmul era pe lista de multa vreme, dar nu am reusit sa-l prind prin celelalte cinematograf. Mi-a placut, in ciuda unor tuse comerciale si a unor bucati consistente de umor discutabil, excesiv de cliseizat. Cu o zi inainte, Concertul a primit doua premii César, premiul pentru cel mai bun sunet si premiul pentru cea mai buna muzica pentru un film. Decernarea premiilor César, editia din 2010, a avut loc in aceeasi sala unde a fost filmat Concertul, Théâtre Châtelet din Paris.

Concertul - trailer