Spatiul nu prea a fost ok, dar daca organizatorii au vrut sa gustam lipsurile epocii de aur e ok: coada si spatiu mic la intrare, bude insuficiente, extrem de cald (era sauna). Una peste alta, La Raspiua era impresie de camin cultural - asa m-am simtit la Horezu in ante-numitul loc prin 98.
Dar nu conteaza ca era cald: atmosfera era misto, mentosanele alea mici se dadeau la liber, eugenii si pufuletii erau... Raspiua nu avea brifcor, inlocuit cu Ursus. Lumea tipa isteric la auzul hiturilor de demult cantate de Sandra, Doctor Alban, Real to Real s.a.
Mi-a placut coltul cu biroul si biblioteca retro, langa care trona un televizor mare cu milieu si peste era un peste ;p. Langa astea era o masa unde lumea completa un oracol si depana amintiri... Gata, maine dimineata plec in Vama, mai pun niste fotografii de la Raspiua, sug un mentosan... Si somn!







