sâmbătă, 20 martie 2010

Impresii de la One World Romania 2010 - festivalul de documentare dedicate drepturilor omului (VIDEO)

Vineri seara am ajuns la Union pentru a vedea cateva documentare din cadrul festivalului One World Romania si anume: Iepuri la Zidul Berlinului si Goodbye, How Are You. Primul, nemtesc, e o metafora reusita despre carcera - tara a regimului comunist din Germania de Est, exprimata prin iepurii inchisi intre zidurile care separau Berlinul (vezi mai jos trailer). Cel de-al doilea, realizat de sarbul Boris Mitic, e savuros, ironic ori sarcastic de-a dreptul si cu multe ecouri in societatea romaneasca de azi, cu fond balcanic solid asemenea sarbilor. Am retinut o fraza de la finalul documentarului, cu tenta aforistica: "presimt ca si in viitor vom avea un trecut furtunos" - am dat-o aseara pe Twitter, chiar este foarte puternica din pdv mesaj - nu am gasit insa trailerul.
Altfel, lume foarte multa, inclusiv colegi din presa - cam toata echipa Reeporter Special a Antenei, fosti colegi din alte locuri etc.

Festivalul One World merge inainte cu inca trei zile de proiectii, atasez mai jos programul si link-ul catre site-ul oficial.

vineri, 19 martie 2010

Fata de la pagina 5 nu e in "Istoria la feminin" din Muzeul de Istorie

Am mers vineri dupa-amaiza la expozitia "Istoria la feminin", ce propune o imagine cronologica asupra feminitatii si rolului femeii de-a lungul istoriei, pe teritoriul Romaniei. "Istoria la feminim" este gazduita de Muzeul National de Istorie a Romaniei (MNIR), pana pe 3 mai 2010. Expozitia este interesanta, chiar daca nu sunt expuse prea multe obiecte, dar e un bun prilej de a afla cate ceva despre femeile care au contribuit in istoria noastra la viata sociala, culturala, medicala ori chiar militara a Romaniei. De citit si de meditat in fata unui afis cu numele celor mai importante femei ale Romaniei si la domeniile in care si-au adus contributia. Cu rusine, recunosc ca stiam doar 4 nume din lunga lista... Mai jos, despre expozitia "Istoria la feminin":

De la Zeita-creatoare a tuturor lucrurilor, din neolitic, si frumoasele obiecte de podoaba feminine, apartinand epocii bronzului, expozitia face trecerea la orasele-cetate de la Pontul Euxin, unde vizitatorul va cunoaste femeia elina, retrasa in interiorul locuintei sale, in contradictie cu femeia din lumea romana, care obtinuse o oarecare independenta materiala, patrimoniala si juridica. In ceea ce priveste femeia din epoca dacica, exista putine marturii scrise, dar ea apare totusi in cateva scene de pe Columna lui Traian si de pe monumentul triumfal de la Adamclisi, unde este infatisata zvelta, cu fata ovala si trasaturi fine, ochi expresivi si buze frumos conturate. Podoabele femeilor dace descoperite in urma sapaturilor arheologice, denota bun gust si eleganta.

joi, 18 martie 2010

Arte Martiale cu Ion Barladeanu, la ICR Bucuresti (VIDEO Ion Barladeanu pe EuroNews)

Martea viitoare, cel mai nou artist varstnic roman, Ion Barladeanu, vine la Institutul Cultural Roman din Bucuresti, invitat in seria de dezbateri Arte Martiale. Accesul este liber, iar dezbaterea incepe dupa 18:30. Criticul de arta Erwin Kessler, initiatorul intalnirilor din seria Arte Martiale, va modera confruntarea dintre doua perspective asupra fenomenului Ion Barladeanu.

„La 63 de ani, Ion Barladeanu este cea mai recenta descoperire a artei romanesti. Acum trei ani locuia si lucra in ghena unui bloc bucurestean. In 2009 era expus la Londra, alaturi de Andy Warhol si de Marcel Duchamp. Din februarie 2010 este prezentat intr-o expozitie personala la o prestigioasa galerie din Paris. Un artist al faimei, Ion Barladeanu pare sa fie intruchiparea cea mai percutanta a miticului «totul este posibil», a acelui mit al succesului ce guverneaza societatile deschise si economia de piata, in care valorile sunt mereu in miscare intr-o lume guvernata de sansa. Privit din alt unghi, Ion Barladeanu este manifestarea cea mai izbitoare a derivei culturale contemporane, in care legea o face publicitatea, promovarea cu orice pret a senzationalului, a faptului divers scandalos si a performantei gen Guinness Book. Intre cele doua perspective asupra lui Ion Barladeanu nu exista o cale de mijloc.

miercuri, 17 martie 2010

E-book cu 101 carti romanesti la Kilipirim (FOTO Kilipirim 2010)

La Kilipirim 2010 se vinde un e-book reader, Iriver Story, care vine cu un card de memorie generos, incarcat deja cu 101 carti de literatura romana clasica. Am discutat la targul de carte, muzica, antichitati si film Kilipirim cu Maria Botan, Category Sales Manager Skin Media, firma care se ocupa de distributia acestui e-book reader, despre piata acestui tip de device-uri in Romania, reactia vizitatorilor si feedback-ul lor, precum si concurenta reprezentata sau nu de noul iPad de la Apple. Materialul va fi publicat pe print joi in revista Observator cultural, pe net va aparea in-extenso vineri, dar azi public un scurt fragment din discutia cu Maria Botan. De asemenea, vezi mai jos o galerie foto Kilipirim 2010.

"[...] Cum a fost primit la Kilipirim e-book reader-ul? Care au fost comentariile, generale, ale vizitatorilor?
Ne surprinde de fiecare data succesul imens al dispozitivului la publicul larg. Vinzarile au fost, ca intotdeauna, mult peste asteptari si, cred ca putem spune deja fara ezitare ca Iriver Story a fost vedeta Kilipirimului si atractia principala. Multi dintre cei cu care am discutat ne-au spus ca au venit special ca sa il vada, pentru ca au auzit de el, si-l doresc, dar doreau sa il si testeze. Am avut ocazia sa ii cunoastem si pe cei care si-au cumparat deja acest produs si toti s-au dovedit a fi de-a dreptul indragostiti de avantajele pe care le ofera.

Vreun ghid de abordare a persoanelor necunoscute?

Am scris pe Facebook cateva randuri apropo de o frustrare personala pe marginea retinerii/ nestiintei de a aborda o persoana necunoscuta in spatii deschise care nu-ti ofera niciun punct comun. Concret, in dimineata aceasta am calatorit in metrou de la Aviatorilor la Universitate fata in fata cu o persoana foarte interesanta vizual, am coborat chiar la aceeasi statie. Cum sa fac sa o abordez fara sa fiu catalogat ca penibil, agresiv ori mitocan de-a dreptul?

Ok, nu exista solutii panaceu, depinde de la persoana la persoana bla- bla. I know that. Insa, as fi curios, ce texte functioneaza intr-un context dintr-asta cand nu ai nimic comun de care sa te legi? Nope, faptul ca mergeam in acelasi metrou, ca am urcat si coborat la aceeasi statie NU SE PUNE. Culmea e ca sunt destul de inventiv, dar, ca orice fiinta, tin la imaginea mea pozitiva. Nu m-ar stresa refuzul, as sti ca macar am incercat, dar nu as vrea sa dea prost ca mesaj abordarea mea.

Pe Facebook, un amic mai brav scria ca si-a infrant necomplexat retinerea de a aborda pe cineva... in club ori in curtea facultatii. I-am replicat ca acolo ai deja o conexiune data de legatura comuna cu spatiul respectiv care nu e neaparat un simplu loc de tranzit. Deci, ce solutii ar fi, ce experiente personale aveti? Jez, ma simt ca la 15 ani cu articolul asta :D.

marți, 16 martie 2010

Ambalajul ala e Reciclabil, nu e Gunoi! - Campania Eu Reciclez Asta

Am primit o multime de feedback-uri dupa ce am scris despre maniera simpla si de bun-simt in care eu reciclez si incerc sa fac cat mai putin deranj mediului inconjurator. De la comentarii postate pe blog ori pe pagina Think Outside The Box, pana la mailuri si comentarii live de la prieteni ori fosti colegi. Cam toate pozitive si simpatizante - multi dintre cei care au reactionat au marturisit ca procedeaza reciclant cu propriile gunoaie.

Azi am primit un mail de la Dan Patzelt care reprezinta ADU (Asociatia pentru Dezvoltare Urbana) care vrea sa arate comozilor ce se poate recicla si ce nu - dar si cum un obiect poate deveni reciclabil - vezi exemplul meu cu acea cutie de iaurt, clatita cu putina apa pentru a fi curatata inainte de a fi pusa in punga destinata containerelor de reciclare.

Prin urmare, va invit sa intrati pe site-ul sau EuReciclezAsta.ro si sa va inspirati din metodele de reciclare propuse ori sa povestiti maniera voastra in care reciclati.

Citeste si ghidul meu eco:
Traiesc ECO, dar nu exagerez. Ghid in cativa pasi comozi

La cald: noul site evz.ro

Evenimentul zilei isi relanseaza site-ul, luand-o inaintea colegilor de la Romania libera care au relansat publicatia, iar pagina web mai asteapta cateva zile. Miscarea era de asteptat, dupa preluarea ziarului si a revistei Capital de catre Bobby Paunescu in urma cu o circa o luna.

Noul site evz.ro, in versiune beta, pare ca a fost facut repejor pentru a bifa schimbarea si mai putin pentru a tine pasul cu vremurile. Ce nu-mi place:
- login stanga sus - sa nu reinventam roata, login-ul e traditional in dreapta, asa este obisnuit si userul.
- alaturarea a doua sigle in header, cea de online si frontispiciul printului;
- in meniu, la maus over pe sectiune, nu apar categoriile lui, ci trebuie dat click si incarcata pagina sectiunii cu submeniul aferent;
- combinatia cromatica de griuri din meniu este obositoare pentru ochi si total neprietenoasa ca impact vizual;

luni, 15 martie 2010

Apare un roman arestat 50 de ani de Securitate - autor: Dinu Pillat

Editura Humanitas pregateste pentru iunie o carte arestata de Securitate timp de 50 ani. Este vorba de un roman al lui Dinu Pillat, Asteptand ceasul de apoi, confiscata si inchisa vreme de 50 de ani in arhivele Securitatii.

Considerat de Dinu Pillat cel mai bun roman al sau, Asteptand ceasul de apoi a fost recuperat de Monica Pillat, fiica scriitorului, din arhiva CNSAS pe 10 martie 2010. Arestat in noaptea de 25 spre 26 martie 1959, Dinu Pillat este condamnat la 25 de ani de inchisoare pe 1 martie 1960 in celebrul proces Noica-Pillat si amnistiat in iulie 1964 dupa 5 ani si 4 luni de detentie. Romanul sau Asteptand ceasul de apoi, proba principala in dosarul de condamnare, ramane insa "incarcerat" timp de 50 de ani in arhivele Securitatii.

Descoperit in fondul bibliotecii CNSAS de cercetatoarele Ioana Diaconescu si Raluca Spiridon, romanul va aparea in luna iunie la Editura Humanitas, fiind primul titlu din seria de autor Dinu Pillat. Monica Pillat a semnat in 11 martie cu Editura Humanitas contractul de editare a acestei serii.

duminică, 14 martie 2010

Vino la Muzeul Aviatiei si la Memoria Tehnica a Bucurestiului (FOTO muzeu + VIDEO aviator Dan Vizanty)

Duminica aceasta am fost la Muzeul Aviatiei Romane, profitand de soare si de vremea calduta - pe langa hangarul cu obiecte din colectia muzeului, stiam de piesele expuse in curtea interioara. Muzeul Aviatiei se afla in cartierul omonim, la intersectia dintre Barbu Vacarescu si Fabrica de Glucoza (vezi harta de mai jos).

Aspectul general este de muzeu incremenit in sistemul ante '89 de prezentare a fondului propriu, cu planse si machete, fara multimedia, insa nu din vina curatorilor, foarte prietenosi si cu initiativa, ci din clasica lipsa a fondurilor - a se citi a interesului pentru promovarea istoriei fantastice a aeronauticii romanesti. Vizitatorul va privi carcase de aeronave, sisteme de comunicatie militare, uniforme, brevete si medalii de tot felul. In mijlocul hangarului este un camion militar cu o instalatie radar masiva, iar langa acesta sunt diverse aparate de zbor de mici dimensiuni. Despre Coanda, Vuia ori Vlaicu, aflam putine lucruri static, din afise si imagini.

Strada din Bucurestiul vechi, in Muzeul Aviatiei Romane
Drumul catre al doilea hangar, tot cu aparate militare de zbor, mi-a rezervat o surpriza: o calatorie in timp pe o strada din Bucurestiului vechi, cu un studio foto, sala de cinema cu afise vechi, librarie, croitorie militara, cafenea etc. Drumul este pavat cu piatra cubica si marginit de trotuare inguste. Si acest proiect este facut cu bani putini, dar ideile sunt mari: libraria sa devina una reala cu carte militara, cafeneaua sa fie deschisa si functionala pentru public, cinematograful sa primeasca un aparat de proiectie vechi si sa ruleze filme de aviatiei etc. Fonduri sa fie.

Expozitie foto Dan Vizanty si Memoria Tehnica a Bucurestiului
Revin cu descrierea la primul hangar pentru alte doua zone: o expozitie foto temporara Dan Vizanty - vezi materialul pe care l-am facut acum un an despre acest pilot militar exceptional - si o sala muzeu personal al ultimului angajat al Fabricii Electronica Bucuresti. Acesta a adunat o multime de piese de colectie, aparate radio, TV, piese de tot felul, certificate si brevete in spatiul numit Memoria Tehnica a Bucurestiului - Electronica. Tipul e exceptional, mi-a relatat de-a fir a par istoria tehnicii radio si TV a Romaniei, cu explicatii pe fiecare aparat expus in salita friguroasa. La final, mi-a aratat o punga de plastic pusa sub un scaun si mi-a zis sec: in punga aia se afla Fabrica Electronica - s-a aflat in Pipera, lucrau acolo in 1989 circa 100 000 de oamenii (da, 5 zerouri), iar in 2009 a fost demolata. Scurt.