luni, 13 februarie 2012

La Buzăul geamului din Bucureşti (FOTO)

Nu credeam că imaginile filmate în judeţul Buzău ori în Vrancea vor fi de actualitate sub geamul meu: ei bine, deşi stau la un parter înalt, am zăpăda aproape de nivelul marginii de jos a ferestrei. Am tras câteva foto adineauri, la cum s-a înteţit ninsoarea şi e anunţat că aşa va ninge până mâine la 14, tare mă tem că marţea vom da la lopată full time.



duminică, 12 februarie 2012

@ Google, ţara mea.ro

Duminică seara am văzut piesa Mihaelei Michailov, Google, ţara mea la Teatrul Foarte Mic. Mesajele antidiscriminare sunt puternice, personajele jucate de actori tineri sunt bine construite şi, în general, puzzle-ul piesei e inteligent sudat. Deşi se vrea o piesă cu mesaje variate antidiscriminare, Google, ţara mea aduce subiecte din zona discriminării ţiganilor (şi a altor persoane de culoare, deci un registru conex), iar alte motive de stres din partea majoritarilor sunt doar numite în treacăt. Poate însă că nu e rău aşa, într-o piesă de o oră şi un pic era cam greu să fie atinse eficient toate discriminările majore gustate de românii verzi. Piesa mi-a plăcut, ca minus aş semnala câteva suprapuneri de replici ceea ce dădea o notă falsă dialogurilor - personajele păreau că nu se ascultă, însă simţeam că nu e intenţie regizorală, ci doar gafă.


Vrei.
Vrei să  te faci albă.
Vrei să  fii ca el. Ca ea. Ca ei.
GOOGLE ŢARA MEA! e spectacolul prejudecăţilor care cresc în noi şi ne fac mari.
Care ne iniţiază  în ipocrizia cotidian-colectivă.
Care ne învaţă cum să înlocuim un tip de discriminare cu alta.
Cum să  dăm de la unul la altul frica şi lipsa de reacţie.
Cum să  construim cea mai subversiv imaculată  ţară din lume.
Cum să  trăim bine printre discreditări la nivel înalt, stropite cu zâmbete şi iertate în grup.
Cum să  ne apretăm imaginea. Aici şi dincolo.
Şi după toate astea nu mai vrei.
Ca ea. Ca el. Ca ei.
Vrei ca tine. Doar ca tine. 
Mihaela Michailov