După 20 de ani... Bucureştiul are centru de informare turistică

Am avut plăcuta surpriză să văd azi deschis centrul de informare turistică al Bucureştiului, în Pasajul Universităţii. Era cvasi-gol, flancat de un domn bine_voitor şi bine_informat cu privire la conţinutul centrului. Am aflat că biroul a primit deja vizitele unor turişti străini aflaţi prin Bucureşti, iar aceştia au luat hărţi, broşuri şi pliante (info despre hoteluri, teatre etc.). Harta Bucureştiului cuprinde şi 3 trasee turistice, marcate cu linii colorate.

Mi-a plăcut amenajarea spaţiului, deşi unora li se va părea că dă spre kitsch prin simularea unor zone din Bucureştiul vechi. Pe jos este un fel de piatră cubică, deşi, dacă îţi aminteşti textul meu legat de Muzeul Aviaţiei, scriam acolo de un spaţiu similar acestuia. În muzeu, a fost recreată o stradă veche din Bucureşti cu piatră cubică autentică, prăvălii diverse cu firme interbelice, felinare etc.

Revenind la centrul de informare turistică al Capitalei, ca decor am remarcat câteva bănci tipice acelora din parcuri şi un colţ care copiază una din intrările în clădirea BCR din spatele statuilor de la Universitate: doi atlanţi sprijină o arcadă, iar între ei se află o poartă maiestuoasă. Am mai aflat că se doreşte crearea unui card turistic cu reduceri la teatre, muzee şi transport public, similar celor din capitalele europene. Lucrurile se mişcă, dar mai greu, fireşte.

Mă bucură crearea acestui centru care va fi întărit foarte curând de un portal de informare turistică despre Bucureşti.

Foto: Ovidiu Drăghia

Mi-e dor de fluturii din stomac

Ţi s-a întâmplat vreodată să intri într-o farmacie şi să vezi zburând printre cutiile cu medicamente un fluture? Cum ai reacţiona? Mi s-a întâmplat mie aseară, la o farmacie din Bucureşti, fix în centru, pe Bălcescu. Mă uitam siderat la fluturaş, prima dată am crezut că nu este real, iar apoi aveam îndoieli că există în realitatea tuturor oamenilor prezenţi la coadă. Dacă era doar în universul meu?

Tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi, toţi, în afară de mine, ignorau vietatea, stând cu privirile încruntate ori cu capul în jos, abătuţi. Cum de nu puteau vedea vietatea care se zbătea colorat(ă) printre capetele lor opace? Eram aşa de furat de peisaj, căutând să-i înţeleg magia, încât m-am dat într-o parte să privesc dansul fluturelui. Apoi, priveam mirat oamenii ori vânzătoarele, orbi şi oarbe la siajul dansatorului cu aripi.

Mi s-a făcut apoi dor de fluturii din stomac... Où sont les papillons d'antan?

ShortsUP Open Air la Uranus 144

Avem program sâmbătă seara, la Uranus 144. Filme scurte de vacanţă la ShortsUP Open Air, e ultimul eveniment ShortsUP din acest sezon cu o retrospectivă a celor mai populare scurtmetraje.

Cele mai populare scurtmetraje proiectate la evenimentele ShortsUP în 2009 – 2010 se întâlnesc sub cerul liber, în ultimul eveniment din acest sezon, înainte de vacanţă.

Dacă la Noaptea Lungă a Filmelor Scurte de luna trecută selecţia au facut-o juriile internaţionale ale marilor festivaluri de film, la evenimentul de sâmbătă, publicul e cel care a ales, de-a lungul unui an de evenimente. Va fi un adevărat picnic urban, cu multe comedii, muzică live şi o sesiune de gătit sub cerul liber gustări „de iarbă verde”.

Cele mai multe filme din program sunt comedii, ca The New Tenents (r. Joachim Back, câştigător la Oscar) sau Heavy Metal Drummer (r. Luke Morris, Toby MacDonald, nominalizat la Premiile Bafta), dar şi drame amare de neuitat, precum Des morceaux de ma femme (r. Frederic Pelle, nominalizat la Cannes şi la Cesar Awards)

"Un bou" a accidentat o capra

Povestea unui amic. Venea cu masina, catre orasul sau, seral spre nocturn. Dupa o curba, brusc vede pe mijlocul drumului o capra, la cativa metri in fata masinii. Impact inevitabil. Controleaza masina si opreste la o oarecare distanta. Soc si un pic de groaza. Ies[e] din masina, admira cu mainile in cap fiarele indoite si farul spart. Apoi, inapoi pentru a discuta cu animalul imprudent. Care se evaporase in paduricea anexa drumului. What’s next? Politie s-ar zice, desi animalul nu e om si nici masina, deci, teoretic, nu era nevoie. In prima localitate, nexam politie, fapt confirmat a doua zi. Nu are post de politie propriu. Odiseea birocratica incepe.

Merge la rutiera din Bucuresti sa intrebe ce e de facut. Afla ca nu e de facut nimic. Nu in Bucuresti. Dar sa mai intrebe si la Casco. Intreaba si la Casco. Afla ca trebuie sa revada locul crimei [sau al ranirii]. Si sa dialogheze cu politia locala.
Odiseea birocratica merge ‘nainte. Zeci de telefoane la politia judetului impricinat, a unui oras proxim, telefoane la rutiera din Bucuresti pentru ca era plimbat de la Ana la Caiafa. Iar telefoane in judet, intr-un oras mai mare, apropiat de locul sacrificarii.

Se suie in masina avariata si ii da bice. Ajunge in orasul proxim accidentului. Telefonic, fusese asigurat ca acolo se rezolva tevatura. Acolo, afla de la un politist ca minte. Sau ca nu e crezut. Daca a lovit altceva? Martorul cu care venise intervine: eram si eu de fata! Domnul politist il taxeaza si pe el: nici pe tine nu te cred! Telefoane peste telefoane, sa se decida cine face procesul verbal – in ce localitate. Minutele treceau, se apropia de epuizarea celor 24 de ore legale de declarat accidentul. Alte telefoane, alte discutii sterile. Amicul se intreba de ce e el bou. In general si in particular. De ce nu declarase la Bucuresti ca a lovit un caine mai mare pe raza municipiului. A ales sa spuna adevarul, nu e crezut si bonus este pus pe drumuri.

Apare seful de post care rezolva situatia. Discuta cu un coleg, ii spune ca in ciuda diminuarii salariilor cu 25% trebuie ajutati cetatenii. Amicul asculta prost discutia, desprinsa dintr-un film ireal. Mesajul era corect, pozitiv si dezinteresat. Si era vorba chiar de el (amicul), in contrast cu filmul zilei in care toti pasau cartoful fierbinte la altii.

Odiseea birocratica se apropie de final. Stabileste o intalnire la stadionul comunei cu adjunctul sefului de post dintr-o localitate vecina accidentului. Merge catre localitate. Intra in ea. Iese din ea. Nu vede stadionul. Constata ca din spate venea o masina de politie cu girofarul pornit. Il suna pe politist. Afla ca el era in masina cu girofar pe care trebuie sa o urmeze. O urmeaza. Desi iesise din localitatea indicata, reintra in ea, fara sa se intoarca. Un fel de aceeasi localitate no. 2. Ajunge la postul de politie, aflat pe o ulita la parterul unei vile. Completeaza hartii, sufla intr-o fiola fara mustiuc de unica folosinta. Microbii mor dupa cat timp? Una dintre hartiile pe care trebuie sa le semneze cuprinde un avertisment. Intreaba daca e nevoie sa plateasca o amenda. Afla ca nu, dar ca acea constatare trebuia facuta cumva si alta cale nu era. O semneaza, ia pumnul de hartii si pleaca.

Urmeaza evaluarea Casco, fransiza de 100 euro pe dauna si reparatia masinii. Mai vreti si morala la povestea asta??