sâmbătă, 27 februarie 2010

Proiect: Calea Victoriei doar pentru pietoni

Mi-a placut foarte tare decizia ploiestenilor de a inchide in weekend, vara, Aleea cu Castani circulatiei auto. Cred ca Bucurestiul ar castiga in confort si liniste psihica a locuitorilor, daca ar proceda similar atat cu Kiselefful, cat si cu Calea Victoriei, macar in w-end. Traficul pe aceste artere este foarte lejer la sfarsitul saptamanii, astfel ca nu ar fi un deranj mare devierea pe Bulevardele Prezan, Aviatorilor/ Calea Dorobanti, Lascar Catargiu/ Magheru si Bratianu. In plus, afara de linia 783 de pe Kiseleff, nu ar trebui deviat vreun traseu al RATB.

Castigul ar fi unul enorm pentru ca in weekend aceste artere ar fi folosite doar de pietoni si s-ar putea organiza evenimente similare celor de la Street Delivery - de pe Pictor Arthur Verona. Biciclistii si rollerii ar circula nestingheriti, iar cladirile superbe de pe ambele laturi ale arterelor ar putea fi in sfarsit admirate lejer, fara a mai fi nevoie sa schimbam trotuarul.

Doua tuneluri rutiere sub Calea Victoriei

Dar eu merg cu ideea mai departe: ce-ar fi sa fie inchisa complet si definitiv Calea Victoriei circulatiei auto, urmand sa fie construite sub ea doua tuneluri suprapuse si intersectii subterane cu principalele artere: Dacia, Stirbei Voda si Elisabeta. Ar castiga si traficul auto din Bucuresti prin alternativa noua catre Piata Victoriei, dar si cel dinspre aceasta piata prin eliminarea unor semafoare si printr-o mai buna fluenta.

vineri, 26 februarie 2010

Arterele Bucurestiului: strazi, cai, splaiuri, bulevarde, alei, intrari, ulite, drumuri, piete, ulite, pasaje, poduri

Bucurestiul are nu doar artere intortocheate, adevarate labirinturi urbane care ii incurca adesea chiar si pe locuitorii sai versati, ci si o increngatura de apelative date drumurilor sale.

Daca privim aleatoriu harta Bucurestiului, descoperim in fata numelelor arterelor denumiri de tot felul care, prin abundenta si varietate, ridica semne de intrebare privind rostul lor: Strada Dionisie Lupu, Bulevardul Magheru, Calea Dorobantilor, Aleea Modrogan, Intrarea Barsa, Drumul Gazarului, Soseaua Stefan cel Mare, Prelungirea Ghencea, Piata Muncii, Splaiul Unirii, Pasajul Muncii, Podul Grant, Ulita Clementei - ultima din trecut.

In principiu, am putea grupa aceste apelative in functie de latimea arterei: cale, sosea, drum, bulevard pentru cele mari; strada, cu maxim doua benzi si trotuare pe ambele parti; alee si intrare - sunt mai mici, uneori fara trotuare; piata ar presupune si o intersectie, un rond. Dar este oare asa mereu?

Nu chiar, doar suntem in Bucuresti unde, din pacate, lipsa predictibilitatii si a logicii par sa faca legea. Strada Brasov este un bulevard in toata regula, cu 6 benzi si tramvai pe mijloc. Bulevardul Gloriei este o strada ceva mai lata cu tramvai si doua benzi auto inghesuite. Aleea Trandafirilor era pana nu demult bulevardul ce unea Arcul de Triumf de Piata Aviatorilor.

joi, 25 februarie 2010

Un alt cel mai mare mall se deschide: Sun Plaza. Dar nu e gata (VIDEO)

Joi, bucurestenii traiesc un moment istoric: se deschide iar un cel mai mare mall, de data asta cu numele Sun Plaza, hat in Berceni. City Mall si Grand Arena Mall vor fi niste business-uri foarte happy de acest moment pentru ca sunt situate destul de aproape de BIG, deci de Sun Plaza.

Dar altceva imi place la noul mall din Berceni: desi amanat de o groaza de ori, nici acum nu e complet gata. Aparent se deschide mai mult la presiunea Baumax ori Cora care sunt gata de ceva vreme si vor sa inceapa sa vanda.

Din 130 de magazine ale mall-ului Sun Plaza, 95 ar trebui deschise pe 25 februarie, altele se incalzesc, a se citi inca amenajeaza (ce!!?); oficial, 18 sunt inca de inchiriat. Cinema City cu 15 sali de proiectie a filmelor va fi deschis abia pe 28 aprilie, iar faimoasa legatura cu metroul fireste ca nu este gata. Termenul anuntat? Undeva la finele lui martie.

Si, dupa cum noteaza jurnalistii de la Capital de unde am preluat cifrele amintite, miercuri muncitorii inca lucrau la finisaje in Sun Plaza.

Dar, dupa cum scriam pe Facebook, ce bine ca Starbucks deschide aici o cafenea. Bravo baieti, aici in Berceni e publicul vostru, sa nu carecumva sa deschideti in centrul Bucurestiului un Starbucks - Lispcani gen - ca publicul business nu e in target, corect?

Si, iata un video care spune multe despre publicul Starbucks addict - imagini de la deschiderea usilor mall-ului Sun Plaza:

miercuri, 24 februarie 2010

Idei la Digital Marketing Forum 2010

De la bun inceput nu mi-am propus sa fac nici live blogging la Digital Marketing Forum 2010, nici sa public vreo cronica riguroasa. Asa incat, redau in continuare cateva idei interesante din prezentari si pun cateva fotografii [joi candva ca abia miercuri seara si-a revenit editorul Blogger].

The next big thing in digital marketing - Wim Vermeulen, Director of Digital Innovation Ogilvy Group CEE Europe, a vorbit despre revolutia mobilului sau al 4-lea ecran cum si-a intitulat prezentarea. Datorita Apple si Google, mobilul abia acum incepe sa conteze ca unealta de conectare la Internet, iar cifrele pe care Wim Vermeulen le-a prezentat pentru SUA sunt relevante in privinta impactului iPhone ca si terminal prin care userul intra online.

Totusi, in ciuda numarului mare de aplicatii create pentru internetul mobil, un numar ridicat dintre acestea nu este folosit deloc, dupa download. In sfarsit, am mai aflat ca la ultimul congres al operatorilor mobili, acestia s-au pus de acord sa puna bazele unei biblioteci universale comune cu aplicatii pentru internetul mobil. Iar pana in 2014, internetul accesat de pe telefonul mobil va ajunge la 39% in Europa, restul de pana la 100% fiind reprezentat de computere, tablete etc.

Grant McKenzie, Marketing Vice-President Ursus Breweries, a punctat cu sinceritate problemele marcii pe care o reprezinta in mediul online si a facut o observatie de bun-simt insusita si de catre Cristi Manafu. Grant crede ca ar trebui conceptul de new media pentru ca deja noutatea este veche de multi ani, iar expresia nu se mai justifica. El ne-a si periat pe noi romanii recunoscand viteza foarte buna a comexiunilor la Internet, ceea ce ne plaseaza pe un loc 5 in lume – stiam, dar parca e bine sa ti se spuna asta din cand in cand.

Sa nu mergi cu bicicleta prin Bucuresti!

Desi ma consider un spirit ecologist si am scris recent pe tema atitudinii mele verzi, din viata de zi cu zi, nu sunt fanul folosirii bicicletei in Bucuresti, ca alternativa la transportul public ori cu masina personala.
Ba dimpotriva. Bicicleta ca vehicul de divertisment in parcurile unde accesul este permis este ok, dar atat, din cateva motive pe care le expun in continuare.

1. Nu exista piste adevarate pentru biciclisti, in Bucuresti

In urma cu 2 ani, am realizat un material pentru Ziare.com, de la ghidonul bicicletei. Inchiriasem una pentru a testa pseudo - pistele din Bucuresti - cam tot aceleasi sunt si azi, nu au aparut altele pe strazi, iar cele existente nu au fost largite ori macar izolate de agresiunea auto. Am constatat atunci faptul ca pistele nu pot fi folosite, din varii motive:

- exista numeroase canale denivelate pe traseul lor;
- rareori sunt coborate bordurile la intersectia dintre pista si o strada;
- masinile sunt parcate pe piste, foarte frecvent (Lascar Catargiu, Regina Elisabeta etc.);
- avem pietoni autisti care merg pe banda de biciclete si ignora claxoanele;
- exista crengi coborate care impiedica circulatia cu bicicleta (pe malul Dambovitei);
- pistele sunt mici si meschine, facute doar pentru a bifa o realizare edilitara etc.

Apoi, aceste piste nu sunt legate coerent intr-un circuit - tocmai centrul lipseste pentru ca Romana nu este legat de Unirii prin piste ciclabile. De asemenea, la Universitate se opreste brusc pista care pleaca de la Politehnica...

2. Pericole pentru biciclisti din partea soferilor

Am circulat in Bucuresti circa 16 ani cu bicicleta, pana prin 2000, cand inca era un trafic rezonabil prin oras. Am fost trantit de o multime de masini pentru ca circulam, cum altfel, pe partea carosabila. Acum este si mai dificil: pe bulevardele centrale benzile auto sunt foarte inguste si biciclistul nu mai poate fi depasit de o masina pe aceeasi banda decat daca soferul trece la milimetru pe langa el. Apoi, masinile parcate pe dreapta sunt un pericol din cauza unor soferi care pot deschide portiera fara sa se asigure - am patit-o de cateva ori si am ajuns in mijlocul strazii.

marți, 23 februarie 2010

PLM - cea mai obraznica revista online - preview al unui interviu

Dimineata, am terminat intr-un final materialul despre noua revista PLM. Iata un fragment din discutia cu George Enache, articolul in-extenso este in Observator cultural si pe site-ul revistei: PLM – o revistă nouă şi obraznică.

"[...] Titlul scandalos şi nuditate masculină în PLM

Poate i-a atras [pe cititori - n.m.] şi titlul ales. Au fost mai multe variante?
Au existat mai multe variante. Prima a fost DEXstil, dupa numele vechiului meu blog. Apoi, ne-am gîndit la Revista Fără Cuvinte, datorită accentului pus pe imagine. Încet încet, am ajuns la PLM care, dincolo de conotaţia obraznică din limba română, poate fi tradus prin “Plecat la Magazin”. Acesta este un status al omului modern şi creativ, în accepţiunea mea: este imposibil în ziua de azi să creezi ceva fără să ajungi la magazin de unde-ţi cumperi uneltele/ echipamentul necesar(e) lucrului.

În primul număr există pagini care ar putea surprinde pudibonzii. Nuditate masculină?
Da, pentru că nuditatea feminină a fost prea mult explorată şi exploatată. Am decis ca la tema primului număr, Naked Issue, să abordăm nuditatea masculină pentru că este prea puţin dezbătută în România, dar şi pentru că nu vinde. Însă în cazul meu nu e vorba de bani, aşa că mi-am permis îndrăzneala.

În plus de asta, cu ce vine nou în România revista PLM? Sigur, o noutate este că o astfel de revistă apare doar pe net...
În primul rînd, are o abordare editorială uşor obraznică. Nu sîntem traşi la răspundere de nimeni şi ne permitem o libertate maximă. Celelalte reviste de fashion sau lifestyle au constrîngeri editoriale, au reţineri cauzate de anumite contracte de publicitate. La o adică, noi am putea face şi un număr porno cu sex explicit pentru că toată lumea consumă aşa ceva, iar noi putem veni cu o abordare originală [...]"

Si acelasi indemn ca in alt post de pe blog: rasfoiti revista PLM, este indrazneata, este gratis, este online.

Hartile on-line ale Bucurestiului - care sunt cele mai bune?

Inca nu am gasit o harta online a Bucurestiului care sa ma multumeasca. Mi-as dori de la o astfel de harta sa se se incarce repede, sa combine cautarea oricarei artere din Bucuresti cu numarul sau postal, zoom-ul sa fie rezonabil din punct de vedere detaliu... Apoi, la cautarea strazii, sa-mi ofere sugestii in cazul in care am scris numele eronat si sa poata gasi o artera si dupa numele vechi. Insa am pretentii foarte mari, pentru ca actualele site-uri cu harti ale Bucurestiului ofera fiecare cate putin din ce mi-as dori eu de la o singura harta Bucuresti. Mai jos, un top al hartilor Capitalei, dupa criteriile evocate anterior.

1. Harta Bucuresti pe site-ul Primariei Generale
Cea mai buna harta on-line a Bucurestiului se afla pe site-ul Primariei Mari. Din punct de vedere design este total inestetica, dar functioneaza pe cautare detaliata, atat a strazii, cat si a numarului postal. De asemenea, are un instrument interesant de masurare a distantei intre punctele pe care userul le marcheaza pe harta Bucurestiului.

2. Harta Bucurestiului pe Google Maps
Harta Bucurestiului este inca un haos pe Google Maps, unde numeroase obiective apar prost plasate, arterele sunt alandala pe harta, iar numarul postal trimite gresit. Totusi, este sigur ca se lucreaza la optimizarea ei, iar vederea din satelit a Bucurestiului ramane un plus indiscutabil. Apoi, Google stie care sunt cartierele Bucurestiului si le afiseaza la cautare. O putem accesa si prin site-ul http://harta-bucuresti.com.ro.

3. Harta Bucurestiului pe Yahoo Maps
Yahoo Maps nu ofera inca posibilitatea cautarii numarului postal al unei artere. Nu stie nici care sunt cartierele Bucurestiului, insa are imagini din satelit ale Capitalei. Harta Bucurestiului, via Yahoo Maps, poate fi accesata si prin site-ul www.123bucuresti.ro.

4. Harta de pe Bucharest Guide
Aceasta harta a Bucurestiului nu ofera posibilitatea asocierii dintre o strada si un numar postal, dar are un filtru in plus, cel al zonelor (a se citi al cartierelor), selectate dintr-un lista. Apoi, putem cauta repere pe harta si dupa criterii precum: Adult, Bar & pub, Casino, Restaurant Bucuresti etc.

5. O harta a Bucurestiului + destinatii
Pe bucuresti.com.ro, cautarea se face strict dupa numele strazii. De asemenea, poate fi generat un traseu prin scrierea a doua artere.

luni, 22 februarie 2010

Bolile copilariei mele comuniste. Tu cu ce boli te mandresti?

Nu mai e copilaria ce-a fost o data, din pdv al bolilor/ problemelor medicale de tot felul. Astia mici de acum au gripa noua si alte bunatati. Am zis sa fac un inventar al afectiunilor mele, lasandu-le laoparte pe cele mentale, fireste din discretie. De asemenea, as fi curios sa citesc comentarii despre amintirile bolnave ale celor de 25+, intamplate pana in 1990.
Operatia contra polipilor, amigdalelor si a omusorului - ultimul, victima colaterala
In perioada copilariei mele, era pe val starpirea polipilor si a amigdalelor. Mi-a venit si mie randul pe la 5 ani, din cauza unor probleme cu polipii. Am ajuns pe mana unui macelar batran la Spitalul Grigore Alexandrescu si, cu putin ghinion, putea sa fie ultima mea operatie. Casapul, pe care il pomenesc si in ziua de azi si ii doresc tot binele oriunde s-ar afla, a taiat ca Ciomu ce-a gasit: polipi, o amigdala din cele doua principale si omusorul. Dupa care, speriat de hemoragia masiva, s-a oprit, m-a trimis in salon si apoi foarte repede acasa! Amigdalele mele erau ok inainte de operatie si nici nu ma deranjau, dar asa era trendul, sa se scoata tot. Dupa ani, am aflat de isprava calaului, cat despre omusor nu am aflat nici in ziua de azi ce presteaza el - cica ar fi util la graseiere, dar se pare ca o desfasor excelent si fara homunculus (lueta/ uvula pentru finii filologi).
Operatii la cap, pe viu
Am zis ca nu deschid subiectul, dar hai sa fim seriosi: cam greu pentru un baiat sa nu-si sparga capul, macar o data. Amintirea cea mai placuta e aceea cand am fost expediat cu capul spart de la dispensarul scolii, doar cu o simpla compresa si cu sangele siroind, la o clinica aflata in apropiere. Aveam vreo 10 ani si era prin 1988. Am ajuns la clinica unde am fost preluat operativ, doctorita a simulat o injectie pentru anestezie, dar, de fapt, dezinfectarea si coaserea s-au facut pe viu. Am aflat explicatia mai tarziu: pur si simplu nu aveau anestezic.
Sa ne umplem de sange la stomatolog
Si de la dentist am niste amintiri deosebite. Am mers ani de zile la niste incompetente care tratau problema dintilor foarte profesionist: una, doua scoteau nervul ori de-a dreptul dintele/ maseaua. Cat despre anestezie, aplicati situatia din paragraful anterior. Intr-una din zilele cu dureri cumplite la o masea, am ajuns la o stomatoloaga, iar duduia a luat decizia sa scotem maseaua, in ciuda infectiei de acolo. Sau poate tocmai de-aia, nu ma pricep. Bun. Am urlat in ultimul hal, cucuoana era cu un cleste tip "scula de spart nuci" si, la un moment dat, intra o asistenta sa o cheme la telefon. Yep, pe atunci era aparat fix, deci mai greu sa i-l aduca. Desteapta iese din cabinet si ma lasa urland, dar uita sa se stearga de sange. Fara exagerare, era plina ca la taierea porcului - am asistat la asa ceva, oribil, dar asta-i alta poveste. Cand a parasit cabinetul... am auzit un cor de urlete pe hol. Micutii mei colegi de suferinta care asteptau la cabinetele dentistilor erau deja panicati de urletele mele, dar imaginati-va cum s-au simtit cand au vazut-o scaldata in sange! Cand m-a terminat si am iesit din abator, cam cati copii credeti ca mai erau pe culoar? Zero, raspuns corect.

SOS Bucuresti - Casa taraneasca de pe Orzari 63, in pericol (FOTO)

Am trecut zilele trecute, cu inima stransa, pe langa strada Orzari si am facut un ocol sa vad daca mai este in picioare superba casa taraneasca, stiuta de iubitorii Bucurestiului. Colegii de la Cotidianul semnalasera in urma cu niste luni ca in jurul casei a fost montat un gard de tabla, semn de rau augur.
De altfel, casa nu este pe lista monumentelor istorice, din cate cunosc, iar in aceasta situatie sunt o multime de casa taranesti, inca in picioare in Bucuresti si altundeva decat la Muzeul Satului.
Din fericire, casa de la 1859 este inca in picioare, insa acel gard metalic ce o incorseteaza pare sa fie sinonim cu sentinta de condamnare la moarte.
Casele taranesti, multe dintre ele cu pridvor, sunt foarte importante pentru istoria Bucurestiului, despre care multi istorici ori calatori straini au afirmat la unison ca a fost de fapt un sat mai mare.
Eu am mai scris despre subiectul caselor taranesti si am atras atentia ca, pe langa circuite ale bisericilor ori caselor intr-un anumit stil din Bucuresti, am putea face un circuit numit Bucurestiul rural.
In vara, am pregatit o lucrare pentru cursul de fotografie cu subiectul "casele taranesti din Bucuresti", din pacate prilej de glume pentru colegii mei. Ba chiar, unul dintre ei, pe deasupra arhitect, a sustinut ca niciuna dintre casele incluse in lucrare nu au vreo valoare si ca merita sa fie daramate.
Daca intr-adevar niciuna nu are valoare va las pe voi sa apreciati dupa ce vedeti filmul de mai jos cu pps-ul lucrarii mele - da, o parte sunt ruine si nu mai pot/ nu merita sa fie salvate, dar altele sunt superbe.
Case taranesti din Bucuresti - grupaj FOTO
Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro
Vezi FOTO: Casa taraneasca din Orzari - vara trecuta vs. iarna 2010:
Nota: Ultima este facuta cu N95-ul, noaptea, de unde si calitatea

duminică, 21 februarie 2010

Victor Ponta, noul presedinte al PSD

Asa, si? Nu ma intereseaza, putea sa iasa si Mama Omida presedinte al PSD, in locul lui Victor Ponta.

Nota: e de porc watermarkul www psd ro pus pe mijlocul pozei. Doamne fereste, daca ia un blogger ori ziarist poza cu Victor Ponta si o foloseste fara sa zica de unde a salvat-o?

Expo MNAC: VIDEO - Urgent Issues si Annual Photography Award 2009

Am vazut la MNAC doua expozitii: una de fotografie, European Annual Award Annual Photography Award 2009, si una multimedia a Reginei Jose Galindo, Urgent Issues. Ultima e socanta, brutala, artista este subiectul propriilor lucrari si isi tortureaza corpul pentru a experimenta situatii limita in care se pot afla semenii sai. Am gasit pe net cateva materiale dintre cele care ruleaza in expozitia Reginei (ultimul cu_prinde un colaj). Senzatia spectatorului este de claustrare, incaperile cu ecrane decupate in spatiul mare al etajului 3 de la MNAC par celule care strang si restrang privitorul. In acelasi timp, imaginile care curg pe ecran atrag si au un efect absorbant. Retina se lipeste de imagine si devine prizoniera. E multa violenta, e durere, e tortura, e sange.





Fotografie la MNAC: Romania contemporana
Expozitia de fotografie reuneste imaginile selectate in cadrul concursului ECB Annual Photography Award 2009 avand ca tema Romania (contemporana). Sunt interesante fotografiile lui Dragos Lumpan, cel care a realizat un material extraordinar despre transhumanta - a stat un an si jumatate cu o familie de ciobani, ori selectia din "Vama Veche - Sfarsitul Schizofreniei" de Bogdan Croitoru.

Ursul de Argint pentru "Eu cand vreau sa fluier, fluier" al lui Florin Serban (VIDEO)

Rar mi se intampla sa deschid dimineata un site de stiri si sa zambesc ori sa ma bucur de-a dreptul de o stire buna/ pozitiva. Dimineata am aflat ca filmul Eu cand vreau sa fluier, fluier, al debutantului Florin Serban, a obtinut doua premii la Berlinala: Ursul de Argint si Premiul Alfred Bauer pentru inovatie artistica.
Colegii de la HotNews.ro mentioneaza ca insusi presedintele Traian Basescu l-a sunat pe Florin Serban sa-l felicite. Nu sunt impresionat de acest gest, dar nici nu mi se pare deplasat, din contra, e un gest de normalitate.
Din cate stiu, de la sfarsitul lunii februarie martie, pe 26 mai exact, o sa ruleze in cinematografe "Eu cand vreau sa fluier, fluier". Chiar si fara premii, eram nerabdator sa-l vad, starnit de trailerul sau.
Personajul principal este Silviu, interpretat de catre George Pistereanu, un puscarias a carui viata se complica exact cu doua saptamani inainte de eliberare. El afla ca mama sa, intoarsa din Italia, vrea sa-l ia cu ea pe fratele sau. Nu are decat 5 zile sa gaseasca o cale de a opri pe mama sa.
Deciziile pe care le va lua sunt complicate si de dragostea care-l loveste intr-un mediu ostil acestui sentiment. Ana, interpretata de catre Ada Condeescu, este o studenta la Sociologie care face practica in inchisoarea lui Silviu. Cei doi se vad, vorbesc si lucrurile se complica foarte tare.
Video - trailer Eu cand vreau sa fluier, fluier