vineri, 7 decembrie 2007

De ce supunem Bucurestiul la perversiuni si tortura?



Bucuresti. Oras murdar. Oras aglomerat. Oras cu mitici (mitocani). Oras fara piete publice. Oras fara zone turistice. Oras fara locuri de parcare. Oras cu cartiere-dormitor. Oras cu autoritati incompetente. Oras cu borduri noi, dar proaste. Oras cu caini vagabonzi. Oras cu un brad-schelet-record care emana 100 de tone de CO2. Oras cu... De fapt, ce incerc sa spun este: Bucuresti. Oras fara...

Primarii si consilierii sunt o categorie aparte de bucuresteni-tortionari. Ei, "cu painea si cutitul", contribuie cel mai mult la desfigurarea Bucurestiului, la uratirea lui, la betonarea spatiilor verzi, la uciderea lenta, pana la urma, a celorlati locuitori. Ei ne fac sa ne enervam zilnic in trafic, in aglomeratia crunta din RATB, pe strada cand, ca pietoni, nu putem circula din cauza masinilor parcate aiurea...

Nici locuitorii nu sunt inocenti. Din cauza stresului cotidian, devin agresivi si, de multe ori, nervii sunt varsati pe propriul oras. Bucuresteanul isi supune orasul unor perversiuni urbane variate: de la vopsirea casei sale in culorii curvilinii, la constructia de imobile langa case vechi ori monumente istorice. Tot el, accelereaza nervos si inutil in timp ce sta la semafor, aruncand un plus de noxe in aer, tot el isi scuipa orasul, la propriu, il murdareste, il injura...

Ce-ar fi sa gandim orasul asta napastuit ca pe o fiinta vie, macar pentru o clipa... Am realiza ca il chinuim si ca ne batem joc de el, in loc sa incercam sa ne bucuram de el, in el... Am avea enorm de castigat...

Am ilustrat articolul cu fotografia Muzeului de Arta Medievala Minovici, de langa Gara Baneasa, in curtea caruia a rasarit o superba cladire de beton. Si in spatele caruia se afla cladiri de sticla care adapostesc zeci de birouri.

Cat ne mai suporta acest oras?

Foto © Marius Samoila (Caligraf)


2 comentarii:

Anca spunea...

Şi marmota împacheta ciocolată... hahahaha. But you're a dreamer!

Ovidiu Draghia spunea...

Da, Anca, sunt un visator pentru ca locuiesc inca aici...