vineri, 29 februarie 2008

Durerea mi-a trantit o lampa in ochi pentru a-mi ucide somnul

Cand scriu acest articol este vineri, 29 fev, ora 9 si 25 de minute. Acum fix o saptamana inca stateam nemiscat in patul de spital, asteptand stoic sa treaca cele 6 ore de dupa operatie. Imi facusera rahie (anestezie in coloana), asa incat nu aveam voie sa misc capul si nici sa beau apa. Acea dimineata, pana pe la 10 jumate, a fost singura ZEN, in care nu m-a durut nimic. Eram impacat cu soarta, bucuros ca ajunsesem dupa atata chin la doctor si optimist ca recuperarea va fi rapida.

Insa lucrurile s-au schimbat. Foarte repede. De pe la ora 11 am incep sa gust durerea, in diverse grade, cu sau fara usturime, si ea in diverse grade. Am vazut rezultatul operatiei la schimbarea pansamentului si optimismul de dimineata s-a transformat instant in deznadejde. Singurii care m-au mai linistit au fost medicii care m-au asigurat ca arata ok operatia si ca sigur ca ma voi reface 100%. Dar cu rabdare.

In cele 3 zile de spital, am incercat durerea in momente diverse: cel mai cumplit cosmar era mersul la toaleta, urmat de mersul pur si simplu pe holuri. Noaptea, durerea se strecura cu mine in pat in unele momente si ma trezea pentru a-si anunta prezenta. Algocalminul, morfina mea aruncata in vena, reusea sa ma linisteasca.

A urmat externarea. De atunci, de luni, 25 fev., nu am reusit sa mai dorm noptile. De durere. Initial, declansarea durerii era foarte perversa: reuseam sa adorm pentru jumatate de ora/ maxim 60 de minute, iar apoi ma trezeam chinuit. Singurul remediu, de moment: compresele cu gheata. O data indepartate, o luam de la capat: putin somn, stare de veghe si de asediu al durerii.

De cateva zile, caracterul pervers al durerii si-a facut bagajele. Ma doare constant, tare si rau. De somn continuu, ziua sau noaptea, nici nu poate fi vorba. Iar daca prind momente in care operatia nu doare, desi mor de somn, prefer sa stau treaz. Altfel, imediat ce as adormi, durerea ar reveni. Ciudat, nu? E ca intr-o camera de interogatoriu a securitatii unde detinutii erau fortati sa stea treji pentru ca un creier facut harcea-parcea poate deveni unul foarte sincer.

Si nu remarcati cat de sincer este articolul acesta? Durerea mi-a trantit o lampa in ochi si nu ma lasa sa dorm.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Imi pare foarte rau de ce ti s-a intamplat. Sper din tot sufletut sa se "arda becul de la lampa" sau sa "pice curentul" cat mai repede, ca sa reusesti sa dormi fara grija.Insanatosire grabnica!
PS: Baga filme la greu, dar de actiune. "Un calmant" care iti fura gandul de la durere.