Sambata seara am mers la premiera piesei Camera de Hotel, la Teatrul Odeon. O piesa mai proasta nici ca mi-a fost dat sa vad. Nu se creeaza nicio clipa liantul spectator-piesa, tot stai si te uiti cum actorii se chinuie pe scena. Te intrebi ce vor sa exprime, cauti chei si indicii, incepi sa casti, ai un sentiment de jena pentru ca ai pleca, dar te gandesti ca poate ai o faza de senilitate si piesa e ok, dar tu ai o problema. Si piesa curge, sentimentul de penibil se accentueaza. Actritele fac crize pe scena - asa se percepe, nu simti ca e vorba de personaje pentru ca nu te afli in poveste!... Si se scurg cele 105 minute cat tine daravela... Actorii se opresc (brusc), fac plecaciuni, spectatorii incep timid sa aplaude farsa la care au asistat, numita piesa de teatru!
Liantul celor trei povesti ale piesei este copilul: mort, nenascut, respectiv debil - in partea a treia. Apoi, ar mai fi de remarcat ca toate personajele au probleme cu capul... La fel ca si noi, bieti spectatori care iesim cu nervi de la o asa mizerie.
Ma intreb de ce oamenii au aplaudat la final? Auzeam in jurul meu comentarii negative legate de circul de spectacol, insa, in acelasi timp, criticii aplaudau. De ce? Exista un OPC al teatrelor? Nu vreau doar banii pe bilet, ci si despagubiri pentru bataia de joc la care am asistat.
Foto: Evenimentul zilei
2 comentarii:
absolut de acord!o porcarie!
da, piesa e proasta, am rezistat cu greu, dar, omule, parca erai bolnav, de ce te plimbi pe la teatre?
Trimiteți un comentariu