Il iubeam pe Tudor

Dar "au trecut ani si viata s-a schimbat". Mai precis, au trecut 9 ani de cand am fost la concertul Vama Veche in cetatea din Targu-Mures cu colegele mele de facultate ardelence. Pe atunci Tudor Chirila era rebel, tanar, era la inceput, blugii tociti de pe el erau chiar blugi tociti de la prea multa purtare.

Canta pe scena cu sticla de votca in mana ("si o bea-u!") si nu transmitea ca acum blazare, plictis si... meserie. Nu ca nu mi-a placut in seara asta cum a cantat. Mi-a placut, dar l-am cautat in zadar pe artistul si boemul Tudor. L-am zarit de mana cu simpatica Andreea Raicu pe vipul Tudor Chirila, iar pe scena era proiectia lui, un ins inca dragut si cu o voce nitel obosita care isi facea meseria de cantaret.



Mi-e dor de concertul ala din '99 din Mures cand, la final, doream sa luam cu asalt gara si sa deturnam toate trenurile, inclusiv marfarele, catre Mangalia. Apoi am fi alergat catre Vama Veche, ne-am fi smuls hainele de pe noi si ne-am fi aruncat goi in mare.

Era august, 1999, Targu Mures, Vama Veche, Tudor Chirila. Dar, dupa cum a zis si el in seara asta, inainte de a canta piesa Undeva in Vama, locul Vama Veche nu mai exista. Si nici acel Tudor Chirila, sufocat azi de marketingul, PR-ul si awareness-ul din jurul Vamii - albumul, trupa, statiunea, EL! Undeva, era Vama...