Individul dubios de care aminteam recent pe blog mi-a adus de aminte de o carte draga: Chira Chiralina a lui Istrati. M-am reapucat sa o citesc, pe plaja la Vadu, si am reusit in cele 3 zile de mare sa parcurg o buna bucata din ea.
E o lectura tonica, iti da forta sa treci peste greutatile vietii, sa speri in continuare, sa iubesti in continuare. Sa pretuiesti viata, pana la urma.
Am atasat cele mai vechi imagini ale Portului din Braila, desigur, mult mai proaspete decat actiunea cartii.
2 comentarii:
ovidiu, ma bucur ca ti-ai revenit. deja ne era dor de posturi mai 8imiste!
N-as zice ca mi-am revenit. M-am resemnat este exprimarea potrivita.
Trimiteți un comentariu