De mic, traiam o stare stranie cand intram in piata cu legume si flori. Ma apuca o ameteala ciudata, mi se parea ca visez, ca totul este ireal in jur. Legumele parca pluteau si culorile imi jucau in fata ochilor. Toata acea forfota si acel murmur de voci pareau ca vin de undeva din alta dimensiune temporala.
Au trecut ani, dar starea se pastra cand treceam pragul pietei. Diferea intensitatea cu care imi traiam mica evadare onirica. Am retrait aceasta stare cand am ajuns astazi in Piata Drumul Taberii. Nu crezi ca piata este un spatiu fascinant? Aglomeratia asta de fructe, oameni si legume, cromatica extraordinar de diversa, betia semenilor care se misca brutal lovind in dreapta si in stanga o data ce au fost hiptonizati de un maldar de rosii catre care se grabesc sa ajunga...
Este fascinat de-a dreptul. Acum cativa ani l-am auzit la un curs pe Mircea Cartarescu cum povestea de spatii capcana, spatii in care simti ca te ia cu lesin. Experienta sa din copilarie era pusa in raport cu aceea a lui Max Blecher (Inimi cicatrizate si Intamplari din irealitatea imediata - doua carti excelente).
Apoi, ceea ce am trait si traiesc cand intru in contact cu piata a fost demitizat si dezonirizat de o discutie cu o prietena psiholog: nici mai mult, nici mai putin, piata exercita un efect hipnotic - pentru ca da, am facut un experiment, pot intra usor in starea de hipnoza. Am incercat-o doar pe cea medicala, diferita de ce se vede prin filme.
Piata e un soi de drog, gratis, legal si inofensiv. Respir culori, vad sunete si aud chipuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu