miercuri, 24 februarie 2010

Sa nu mergi cu bicicleta prin Bucuresti!

Desi ma consider un spirit ecologist si am scris recent pe tema atitudinii mele verzi, din viata de zi cu zi, nu sunt fanul folosirii bicicletei in Bucuresti, ca alternativa la transportul public ori cu masina personala.
Ba dimpotriva. Bicicleta ca vehicul de divertisment in parcurile unde accesul este permis este ok, dar atat, din cateva motive pe care le expun in continuare.

1. Nu exista piste adevarate pentru biciclisti, in Bucuresti

In urma cu 2 ani, am realizat un material pentru Ziare.com, de la ghidonul bicicletei. Inchiriasem una pentru a testa pseudo - pistele din Bucuresti - cam tot aceleasi sunt si azi, nu au aparut altele pe strazi, iar cele existente nu au fost largite ori macar izolate de agresiunea auto. Am constatat atunci faptul ca pistele nu pot fi folosite, din varii motive:

- exista numeroase canale denivelate pe traseul lor;
- rareori sunt coborate bordurile la intersectia dintre pista si o strada;
- masinile sunt parcate pe piste, foarte frecvent (Lascar Catargiu, Regina Elisabeta etc.);
- avem pietoni autisti care merg pe banda de biciclete si ignora claxoanele;
- exista crengi coborate care impiedica circulatia cu bicicleta (pe malul Dambovitei);
- pistele sunt mici si meschine, facute doar pentru a bifa o realizare edilitara etc.

Apoi, aceste piste nu sunt legate coerent intr-un circuit - tocmai centrul lipseste pentru ca Romana nu este legat de Unirii prin piste ciclabile. De asemenea, la Universitate se opreste brusc pista care pleaca de la Politehnica...

2. Pericole pentru biciclisti din partea soferilor

Am circulat in Bucuresti circa 16 ani cu bicicleta, pana prin 2000, cand inca era un trafic rezonabil prin oras. Am fost trantit de o multime de masini pentru ca circulam, cum altfel, pe partea carosabila. Acum este si mai dificil: pe bulevardele centrale benzile auto sunt foarte inguste si biciclistul nu mai poate fi depasit de o masina pe aceeasi banda decat daca soferul trece la milimetru pe langa el. Apoi, masinile parcate pe dreapta sunt un pericol din cauza unor soferi care pot deschide portiera fara sa se asigure - am patit-o de cateva ori si am ajuns in mijlocul strazii.

3. Ce facem cu igiena personala?

Prin 2000 si un pic, pana sa trec pe role, am mai avut o tentativa sa folosesc bicicleta ca alternativa la RATB. Era vara, cu temperaturi obisnuite. Am pedalat fara graba circa jumatate de ora, dar am ajuns la birou lac de sudoare si plin de praf. Ar fi trebuit sa am un rucsac la mine cu prosop, sapun, camasa/ tricou de schimb; ar fi trebuit sa ma schimb la baie, destul de dificil, apoi ce faceam cu partea transpirata de la brau in jos? Dar cu parul si el transpirat si plin de praf?
O alta problema de vara sau de sezon ploios: apa de pe carosabil, fie ca a fost stropita strada, fie ca a plouat. Chiar daca avem aripi de protectie, cum evitam ca noroiul din Bucuresti sa nu ajunga pe haine?

4. Alte lipsuri pentru ciclist

Ar fi bine ca biciclistul sa aiba voie in metrou, in ultimul vagon, in caz de oboseala ori vreme rea, ceea ce Metrorex interzice expres in zilele noastre.
Apoi, lipsesc rastelurile pentru biciclete, raspandite prin Bucuresti, iar stalpii de iluminat sunt adesea prea grosi pentru lantul anti-furt al bicicletei.

Nu dati cu pietre!

Ecologistii inraiti vor arunca noroiul de pe carosabil in/ pe mine si vor striga ca exagerez, ca ma leg de niste detalii, ca nimic nu trebuie sa ne impiedice sa folosim bicicleta in Bucuresti etc. Observatiile mele, vor spune ei, sunt mofturi, fitze, figuri. Ei bine, eu zic ca sunt chestiuni de bun simt la care eu nu am / nu vad solutii, in clipa de fata.

Bicicleta, buna in Bucuresti doar in parcuri

In concluzie, cred sincer ca folosirea bicicletei in Bucuresti nu trebuie sa fie un gest de sacrificiu ori un act eco fanatic, ci unul placut, confortabil, cu riscuri minime. Legati afirmatia aceasta de lipsurile si problemele semnalate mai sus si veti intelege de ce consider ca bicicleta nu este o alternativa la indemana in Bucuresti. Nu acum, cel putin.

2 comentarii:

Bety spunea...

celor care merg prin bucurești cu bicicleta eu le zic sinucigași. pentru că mi-am pus problema, nu o dată, cum ar fi dacă aș merge eu cu bicicleta pe stradă sau pe pseudo-piste și mi-am dat seama că n-aș avea curaj nici măcar cât să mă învârt în jurul blocului.

nici cu rolele n-am mai mult, pentru că, la cum arată trotuarele pe traseele mele, ar trebui s-o iau tot pe partea carosabilă și m-aș lovi fix de-aceleași probleme. plus că ar fi și ilegal, pentru că deplasarea pe role înseamnă că ești tot pieton.

Ovidiu Draghia spunea...

Din pacate, Bety, cam asta e situatia in prezent. Nu am pomenit nimic in articol de un alt inconvenient tare dragut: cainii vagabonzi care iti fac picioarele franjuri. Cand traversez pe role Pajura pentru a merge in Herastrau, am in spate un alai. Si cum vara sunt in pantaloni trei sferturi, e o placere, simti adrenalina cum curge :d.