Sambata 24 mai, fix la 23 de ore de la operatia mea, citeam linistit presa on-line. Asta pentru ca fusesem externat in dimineata aceleiasi zile. Si cum citeam eu presa, vad pe evz.ro o stire potrivit careia un loc pe care incercam sa-l vizitez de ani de zile era deschis doar pentru cateva ore: Castelul Tepes din Bucuresti, langa Parcul Carol. Era unu si jumate cand am citit informatia, iar la 3 se inchidea!
Orice om intreg la cap ar fi stat potolit acasa - anterior, cu 24 de ore, inca dormeam sub efectul anesteziei generale. Insa obsesia mea pentru Bucuresti a invins operatia si precautia, asa incat m-am aruncat, delicat, intr-un taxi si in 10 minute am ajuns la Parcul Carol.
Nu era foarte multa lume, asa incat am intrat destul de repede in cladire. Castelul lui Tepes dateaza de la 1906 si a fost construit initial din necesitatea de a avea un turn de apa pentru pompieri. Urbanistii de atunci au avut ideea reproducerii la o scara mai mica a cetatii cladite de catre Vlad Tepes la Poenari si a rezultat o cladire mica, foarte frumoasa, cu un aer medieval, in Bucuresti.
Am urcat in turn, tot cu infinite precautii si vizualizand mental fiecare cusatura a operatiei. Treptele vechi sunt din lemn si urca in spirala pana la varf. Intr-o parte este peretele turnului, in alta, la mijloc, cazanul vechi de fonta, acuma fara apa, ruginit si cu suruburile innegrite de vreme. Aveam impresia ca turnul se poate narui din clipa in clipa, treptele pareau sa cedeze si trosneau crunt la fiecare pas.
Iesirea din turn se face prin plecarea capului si prin depasirea unei tevi mari, infipta fix in ultimele trepte. O data ajuns in varf, am avut o bucurie imensa: de acolo se vede tot orasul, fara nicio obturatie. Practic, pentru mine a fost a doua oara, dupa ce am urcat in 2007 in Arcul de Triumf, cand am vazut orasul meu drag de la inaltime.
Se vedeau in zare Casa Poporului, Interul, Turnul Ascensoarelor... iar Parcul Carol parea o mare inundata cu verdeata. Am facut multe poze, un filmulet si m-am grabit sa cobor (din pacate), dar tot precaut, pentru a permite si altora sa se bucure de priveliste.
Am aflat de la directorul institutiei care gestioneaza onorarea eroilor neamului (scuze de exprimare) ca accesul in aceasta cladire, sediul organsimului amintit anterior, va fi permis doar de doua ori pe an. Si mi-a confirmat ca senzatia de ruina si putrezeala a cladirii e acoperita de realitate: la un cutremur ar putea suferi avarii serioase.
Am ajuns acasa bucuros de ce am vazut si cu operatia intacta. Da, stiu, nu a fost ok ce am facut, insa obsesia mea pentru Bucuresti e dincolo de rational. Unii ma vor intelege ;). Dati click pe poze sa le faceti mai mari :D.
Bucuresti - vedere de sus, Castel Tepes
Vezi mai multe video din Evenimente »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu