Duminica seara, dupa 10 si jumatate, am ajuns la Palatul Cotroceni. Intrucat lucrasem toata ziua, ma gandeam ca voi rata Ziua Portilor Deschise. Intrasem in gradina superba a Cotrocenilor in vremea lui Emil Constantinescu si in Muzeul Cotroceni in cateva randuri.
Duminica am putut vizita si parterul aripiii prezidentiale a palatului, unde se afla Sala Uniri, Salonul Ambasadorilor, Biblioteca etc. Palatul este superb si rivalizeaza cu oricare constructie veche occidentala. Iar noaptea, iluminat, arata foarte frumos.
Insa nu pentru palat venisem, ci pentru gradina. In clipa in care intrati in parcul Cotrocenilor, ajungeti direct la Sinaia, langa Peles. Sa fie din cauza raului care susura langa alea pietruita, din cauza felinarelor vechi, din cauza arborilor foarte batrani cu trunchiuri extrem de groase? Sau poate din cauza aerului umed care miroase a padure veche.
Am stat jumatate de ora din putinul timp pe care l-am putut petrece la Cotroceni asezat pe o banca de piatra, in fata unui lac in care se oglindeau luna si trei copaci batrani. Am ascultat linistea tulburata doar de pasarile de noapte si de cantecul unor broaste si mi-am umplut plamanii cu aerul de Sinaia...
Ar fi excelent ca o data pe luna sa se poate vizita parcul si Palatul Cotroceni. Puhoiul de lume de ieri a aratat ca oamenii doresc sa viziteze acest loc, nu doar o data pe an, asa cum a sugerat Traian Basescu. In opinia sa, Ziua Portilor Deschise ar putea deveni o traditie pe data de 19 mai a fiecarui an.
PS: Din cauza grabei, nu am avut cum sa incadrez fotografiile. Asa incat, arata destul de primitiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu