Gura Portitei, via Jurilovca (FOTO)

Vineri dimineata am plecat spre mare cu intentia precisa de a merge pentru jumtate de zi la Gura Portitei. Tot auzisem de acest loc, tot vazusem poze, dar... nu ajunsesem. Train-uit de o colega care mi-a explicat cum se ajunge acolo, basicaly prin stuf, zeci de kilometri, am cotit la stanga, la Cernavoda, in directia Navodari. Am trecut de Corbu si, ajuns la Vadu, am apelat la un localnic pentru a afla daca drumul prin stuf e cu adevarat practicabil.

Si bine am facut pentru ca am aflat ca riscam sa raman cu masina prin coclauri. M-a sfatuit sa merg pana la Istria, iar de acolo sa merg spre Canalul 5 unde urma sa gasesc localnici care sa ma treaca cu barca spre Gura Portitei. Zis si facut, ajung la Istria, trec de drumul care duce la cetate - aflata din pacate la 7 kilometri de sosea (nu puteau sa o faca mai aproape?) si fac dreapta spre Canalul 5, pe un drum negru. Adica drum de tara. Care drum dupa circa 3 kilometri se termina. Si ma trezesc in mijlocul campului, cu buruieni in jur si fara perspectiva continuarii traseului.

Buuun. Revin la marginea satului si aflu de la niste localnici ca exista de fapt un alt drum, foarte lung, 30 de kilometri, tot negru, complicat cu facut dreapta, apoi stanga, apoi mers pe sub un pod etc. etc.

Eram pe punctul de a renunta cand, cu harta in mana, iau o decizie inteleapta: sa merg pe drumul principal, apoi sa carmesc catre Jurilovca. De acolo, distanta pe lac pana la Gura Portitei parea foarte mica, deci ar fi trebuit sa gasesc ceva barci care sa traverseze apa cu mine.

Ajuns acolo am aflat ca exista mai multe variante de traversare: cu un vaporas "de stat", 50 de lei dus-intors, plecare din 3 in 3 ore, o ora jumate drumul. Sau, 15 minute de mers cu "o rapida", o barcuta cu motor a localnicilor, la pret negociabil. Am reusit cu greu sa scot un pret de 1 milion de persoana, dus-intors, dar calatoria pe Lacul Sinoe face toti banii.

Aveam impresia ca sunt pe mare, aflat in mijlocul lacului pentru ca mai ca nu se vedeau tarmurile de jur imprejur.



Surpriza a fost insa Gura Portitei. Locul arata exact ca o insula exotica, avand aspect de delta intr-o parte, cu canele, vegetatie de tot felul, o cascada improvizata, barci si hidrobiciclete... iar de cealalta parte plaje cu nisip alb, fin, foarte curate. Cu o apa bleumarin si o lumina ciudata, alba si... diferita de cea din Vama, de exemplu.

Langa plaja sunt casute din lemn, ce pot fi inchiriate la doar 10 euro pe noapte in afara sezonului si 15 in rest. Tot langa plaja sunt terenuri de sport, ba chiar aparate de fitness. Pe cele doua plaje ale complexului turistic nu se poate face nudism, insa imediat dupa acestea, inspre est, pe plaja de 7 kilometri lungime care duce la ecluza dintre mare si lac, se poate sta la soare fara grija de a fi deranjat de cineva. Ici, colo se mai vede pe plaja aceasta cate un cort, tare razlet, semn ca oamenii care au campat vor liniste si izolare.



Cam asta a fost Gura Portitei unde imi doresc sa revin pentru mai multe zile de reincarcat bateriile. Pozele sunt mai mult decat elocvente. Stiti deja, click pe ele pentru a le mari.