Pe scurt, iata despre ce este vorba: doi tineri dintr-un sat de campie decid sa se casatoreasca in anul de gratie 1953, in plina colectivizare si distrugere a satului romanesc. Nunta lor este interupta de un eveniment istoric, dar ei decid sa respecte traditia si sa petreaca, insa in surdina, sperand sa fenteze interdictia autoritatilor. Istoria nu cunoaste mila, iar finalul este crunt.
Nunta muta are un fir epic coerent, cadre realizate cu maiestrie, iar Malaele dovedeste la debut ca are ochi de artist si se joaca dezinvolt cu camera. Filmul are umor, chiar intr-un grad foarte mare, doar pentru a-l deturna pe spectator de la drama care ii pandeste pe tarani.
Nunta Muta aminteste pe alocuri de Cocosul decapitat, in altele de Restul e tacere - scena proiectarii unui film in mijlocul satului. Si, inevitabil, tragem cu ochiul si catre Morometii 2, prin sinonimia subiectului: moartea satului romanesc, distrus de comunisti. Interesanta si paralela circ/ film sau o forma veche de divertisment versus una noua in universul satesc al anilor '53 - intr-o secventa a Nuntii mute.
Filmul are insa o mare carenta pe care sper ca Horatiu Malaele o va vindeca in realizarile viitoare: de multe ori dialogul actorilor nu are forta, nu reuseste sa insufle tensiune spectatorului, in ciuda dramatismului situatiilor. Nu am urmarit atent suprapunerea coloanei muzicale cu aceste dialoguri-cheie: sa fie oare si o alegere neinspirata a ilustratiei sonore?
Horatiu Malaele, invitat duminica la emisiunea Mihaelei Radulescu, a anuntat ca filmul a fost deja cumparat pentru difuzare in Franta, Germania, Austria si chiar Coreea, subliniind ca povestea din Nunta muta este pana la urma una universala.
Va recomand sa vedeti acest film romanesc pentru ca este, in ciuda unor stangacii inerente debutului regizoral, unul dintre cele mai bune realizate in ultimii ani. Iar pe Horatiu Malaele ramane sa-l urmarim mai departe, in cariera de regizor.
Trailerul filmului Nunta muta:
Dupa film, am mers in Orange Concept Store unde am prins concertul baietilor de la The Amsterdams. Lume misto, muzica faina, live de calitate. Nu toata lumea ii apreciaza, dovada ca la finalul concertului, pe la 9 si un pic seara, venise un mosulet cu gardienii publici sa reclame galagia si sa ceara oprirea dezmatului decibelilor.
Seara incheiata cu un absint in Newton Bar... Si cu taclale alaturi de o buna prietena.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu