Bouldering si pasiune

Azi am simtit pentru prima data bucuria autentica a schimbarii proiectului pentru care lucrez. Am mers la competitia de catarare pe panouri, Mos Craciun e boulderist, si am vazut nu atat concursul, cat pasiunea unor oameni pentru un sport de nisa, niste oameni care au ales sa-si peatreaca timpul liber (si) facand asta.

Cati oameni, tineri ca si cei de azi, nu o ard aiurea sambata/ duminica, de multe ori murind de plictiseala si varsand din veninul plictiselii si vietii terne altora din jur. Si asta discutam deunazi cu un tanar prieten care joaca de mic hochei: tot mai putina pustime se apuca sa faca sport de performanta ori, iata, sporturi de nisa.

Imi place ca lucrez Xtrem pentru ca, iata, altfel nu m-as fi aflat sambata asta in acest spatiu, pe o scena cu panouri de catarat, cu oameni care traiau boulderingul, cu concurenti prieteni care se incurajau si se ajutau/ sfatuiau cum se urce pana in top.

Articolul scris in ceainaria GreenTea e aici, cu niste poze.