Eu mi-am zis ca rece si urat = vreme ideala de iesit la plimbare fara balamucul urban cotidian. Ei bine, conu' Zambaccian avea oaspeti, dar de spirit si care admirau cu evlavie operele expuse.
Am intrat mai intai in birou, camera Theodor Pallady. Imi place mult Pallady si reamintesc ca pentru o imagine complexa e nevoie de un tur la Muzeul de Arta al Romaniei, tot pentru tablouri, la Casa Melik, pentru desene, si chiar acasa la George Calinescu, la doi pasi de Zambaccian, pentru alte cateva tablouri.
In hol, il aflam pe Nicolae Grigorescu, expus in-extenso pana nu demult la Muzeul de Arta. O parte din tablouri, intre care excelentul Fata culcata in iarba, au revenit la Zambaccian, altele sunt la muzeul din Campina. Trec rapid peste alti pictori din hol, pentru a intra intr-una din camerele favorite: cea a copiilor. Aici sunt tablourile lui Luchian - Nina in verde imi place cel mai mult, dar si Capul de copil al lui Brancusi.
In ultima camera de la parter se afla alte tablouri semnate Luchian, un autoportret si cateva picturi ale unor confrati care au dori sa-l imortalizeze. Urcam treptele cu arlechinii lui Grigorescu si cei ai lui Iser, iar la etaj, intr-un colt stingher, se afla camera franceza: unicul Cezanne din Romania (portretul unei fetite), niste Matisse, Delacroix, dar si Picasso, cam nepotrivit in acea incapere.
Mai putem vedea tablouri semnate Camille Ressu si Gheorghe Petrascu, alaturi de Theodor Amann, la parter - ma intreb de ce nu se deschide Muzeul Amann a carui renovare a fost incheiata inca din primavara. Se afla pe strada C. A. Rosetii, fosta Ulita a Clementei, si este una dintre casele cele mai vechi in Bucuresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu